Astăzi este Ziua Internațională a Limbii Materne și este un context bun să particip și eu la dezbaterea „de ce folosești cuvinte în engleză când ești român?!”. Această zi a început să fie celebrată din anul 2000, pentru promovarea diversității culturale și lingvistice.
Mă abat de la subiect de la început. Mi se pare minunat că locuim într-o țară atât de diversă. Aveam la facultate o colegă care crescuse într-un oraș cu mai multe etnii, așa că învățase informal română, maghiară și germană, plus franceză și engleză formal de la școală. Cât de mișto poate fi asta: să știi 5 limbi străine la 20 de ani!
Mai departe, apreciez că Europa e atât de diversă, cu atât de multe limbi vorbite. Mă simt norocoasă când pot să merg în altă țară și că pot să mai învăț niște cuvinte noi. Cu atât mai norocoasă mă simt că limba mea maternă este româna, care ușurează foarte mult învățatul limbilor romanice. Serios, cine nu s-a uitat la 2 telenovele și acum se descurcă cât de cât în Spania?
Facem noi mișto de oamenii care pleacă un weekend la Roma și apoi uită cum se scrie în română. Dar cred că este un mare atuu de-al nostru că putem să ne adaptăm rapid la o altă limbă. Să ne mândrim cu asta.
Care-i faza cu cuvintele englezești în limba română?
Întâi de toate, nu este ceva nou. La 1870 erai considerat educat dacă aruncai cuvinte de franceză în vorbirea curentă. Copii încă de pe atunci învățau limbi străine la școală. Caragiale studia la Internatul de Băieți de la Ploiești limbile franceză, germană, greacă.
Apoi, limba este un organ viu. Chiar dacă ne referim la conceptul abstract, nu la cea din gură. Așa că ea evoluează și nevoia cuvintelor se schimbă. Că de aia nu mai înțeleg copii acum ce scria Ion Creangă în Amintiri din copilărie. Nu au referințele respective, sunt cuvinte din cărți. Ei se înconjoară acum de alte obiecte, deci alte cuvinte.
Mai departe, în contextul noilor obiecte și obiceiuri, ne trebuie alte cuvinte. Pe care ori le luăm de bune, ori le adaptăm la limba română. Cum locurile de muncă migrează către zone de tehnologie, preluăm cuvinte de acolo ușor.
În cele din urmă, suntem influențați de diversitatea culturală de care ne înconjurăm. Lucrăm în companii multinaționale, cu colegi din toată lumea. Consumăm conținut în limba engleză pe subiectele care ne interesează. Sunt mult mai mulți străini în orașele în care locuim. Cel puțin ucrainieni, prin prisma evenimentelor recente.
Atunci, de ce nu avem o limbă universală?
Pe de altă parte, nu susțin o limbă universală. Scriam și la început, este un lucru minunat că în Europa sunt peste 200 de limbi vorbite. Sunt pasionată de limbi străine și mă bucur că am oportunitatea să învăț mai multe atât de ușor.
Însă văd renunțarea la limba maternă ca pe o renegarea a cine ești tu ca om, de unde vii și ce au făcut bunicii, străbunicii și toți înaintașii tăi. La nivel de UE sunt chiar planuri de educație pentru clase multiculturale. Adaptarea la o nouă țară nu trebuie să includă renunțarea la trecutul tău.
Păi care-i concluzia?
Să-ți cunoști limba. Să înțelegi de unde vin anumite cuvinte și ce însemnau o dată. Atunci când nu-ți vine un cuvânt suficient de descriptiv în minte, să te chinui puțin să-l cauți pe cel potrivit. Și rămâi deschis/ă la noi cuvinte, noi definiții și noi adaptări.
0 Comments