Am o fostă colegă de facultate care lucrează într-o școală din Jilava, este învățătoare suplinitoare. Fată deșteaptă, avea job la ceva multinațională, însă nu i-a plăcut, în fine. Ea îmi povestea prin decembrie că are copii în clasă care nu vin la ore pentru că nu au cu ce să se îmbrace sau să se încalțe, că părinții nu le spală hainele și nu pot veni la școală. Este foarte probabil ca acei copii să nu apuce clasa a V-a. Copii isteți, de altfel.
Peste vreo 10-20 de ani o să citim articole despre ei, despre adulții ajunși în centre unde vor încerca atunci să treacă clasele de primară și să ajungă să facă o școală de meserii.
Pe de altă parte, avem mulți elevi olimpici sau avem exemplul lui Ionuț Budișteanu, care a rămas student la UB după ce câștigat premiul cel mare la Intel ISEF 2013, ori a lui Elekes Levente, care a ales să nu dea bacul pentru că deja este independent pentru că muncește din pasiune.
Apoi mai avem acel grad îngrijorător de ridicat al abandonului universitar de 39%.
Nu mă apuc să scriu despre haosul legislativ din sistemul de învățământ acum că-mi stric zenul.
Întrebarea care-mi tot apare mie în gând este: cum de unii elevi/studenți reușesc să facă ceva cu acest sistem de învățământ și alții nu? Chiar sunt unele școli atât de bune sau copiii buni care merg acolo creează prestigiul acesteia?
0 Comments