Raiul este pe pământ

Un loc minunat, un loc cu verdeață, un loc cu lumină. Doar la asta mă gândeam când urcam de la cabană spre Vârful Piatra Mare. Este un traseu minunat.

Sunt o iubitoare de munte, dar nu am mai urcat până în vârf de munte de ceva timp. Mi-a fost ușor teamă să merg pe acest traseu, nu am știut ce rezistență mai am și nici nu voiam să-i încurc pe ceilalți. Am purces însă la drum cu rucsacul în spate și bacheții în picioare.

Nu regret nicio secundă drumul de astăzi. Am urcat din Dâmbu Morii (Timișu de Jos) pe traseul de pe Valea Șipoaei, până la Canionul 7 Scări. Până acolo a fost relax, nu a fost mai mult efort decât mă așteptam. Sunt foarte încântată că am trecut prin Canionul 7 Scări! Am tot auzit de el și nu aș fi vrut să-l ratez pentru că… ei bine, se degradează văzând cu ochii. Dacă vreți să treceți pe acolo, do that asap!

De la 7 scări am mai urcat 1h20m până la cabană și încă ~45m până în vârf. Aceea a fost partea mea preferată, cu stânci, pietre, cățărat. Iar în vârf te simți deasupra tuturor. A fost drăguț să văd un Brașov foarte mic 😀

La întoarcere am mers pe Drumul Familiar, unul prea monoton pentru mine. A fost ca o plimbare interminabilă de vreo 3h prin pădure. A, în afară de momentul în care ne-am întâlnit cu o turmă de oi. Credeam că doar alea negre sunt cățărătoare, dar și astea domestice sar pe stânci fără frică. Apoi am deviat puțin de la drum să vedem Peștera de Gheață, care nu ne-a fermecat prea mult. Să fiu pragmatică – e o crăpătură între 2 stânci, destul de răcoroasă (de aici și numele), care nu ducea undeva anume și pentru care trebuie să te fi cocoțat mult prin copaci când ai fost mic, altfel nu reușeai să înaintezi nici… 10metri.

Am ținut foarte mult să scriu despre acest traseu în seara asta, deși sunt destul de obosită după traseu. Impresiile sunt încă proaspete, sunt foarte încântată de acest traseu și vă recomand  să mergeți încolo.