Ziceam că am început să scriu câte ceva pentru părinţi din ipostaza de copil.
Dragi părinţi, lăsaţi copiii să se ocupe singuri de timpul lor. Dacă i-aţi învăţat bine de mici, ei vor şti cât de important este să îşi facă temele şi să se pregătească pentru a 2a zi. În liceu este mult prea târziu să mai interveniţi.
Dacă vorbim despre cea mai mare categorie de copii/elevi – cei mediocri, care se preocupă de învăţat doar pentru note rezonabile – sunt absolut sigură că nu este nevoie de intervenţia celor mari.
De asemenea, nu încercaţi să intraţi în viaţa adolescentului prea târziu, cu pretenţia să vi se deschidă larg uşa. Dacă atunci când a început procesul de maturizare (din ce în ce mai devreme în zilele noastre) nu aţi fost acolo, să vi se povestească ce se întâmplă cu copilul, degeaba încercaţi peste câţiva ani mai târziu să vă împrieteniţi cu aceştia. Deoarece nu îi cunoaşteţi suficient de bine, nu veţi fi de acord cu tot ce face/gândeşte, iar atunci nu va rezulta decât un conflict, pentru că “părinţii nu mă înţeleg”.
Concluzia: cum îl creşti aşa îl ai şi ori eşti alături de copil de la-nceput, ori rămâi mereu în umbră.
0 Comments