Toată lumea adoptă diacritice!

adoptă îîîîAtunci când mă apuc de scris, pentru facultate, blog sau alte proiecte, setez câteva lucruri din start: tastatura pe românește și alinierea stânga-dreapta a textului (justify). Plus fontul, mărimea textului și distanța dintre rânduri, acolo când e nevoie.

Însă diacriticele sunt musai! Nici nu-mi mai amintesc când le-am adoptat cu totul în scrierea la calculator, dar știu că era într-o vreme când încă se mai dădeau referate la școală fără căciulițe și virgule. (more…)

Confortul unui smartphone și al aplicațiilor sale

mephoneMâine-poimâine se face luna de când “smatphoneul meu a devenit doar “phone” – adică pot doar să sun/răspund la apeluri (atunci când are chef să reacționeze) și uneori să răspund și la mesaje.

La început mi-am zis că nu-i mare lucru. Cum am supraviețuit atâta timp înainte de el, pot supraviețui și acum. Siguuuur, la fel de ușor cum mi-a fost și în afara Bucureștiului, fără un Mega la orice colț de stradă. (more…)

Să avem mereu grijă

Mă consider o persoană cu principii solide și rar le încalc de dragul unei situații. Consider că respectul reciproc este cheia unei colaborări benefice între oameni, cred că dacă nu poți bine, măcar să nu faci rău și că nu trebuie să judeci un om în funcție de ideile sale, ci în funcție de acțiunile sale. (more…)

Ne rămân doar Umbre

Văzusem primul episod din Umbre atunci când s-a lansat online. Îmi plăcuse, însă nu aveam timpul necesar să-l urmăresc mereu. Mai aflam ceva nou din toate articolele care blamau vocabular colorat al personajelor. Scrisesem și Umbre pe un post-it care trebuia să-mi amintească ce filme să mai văd și atât.

Acum vreo lună și jumătate, Simona m-a luat la un party care celebra sezonul 2 al serialului. Atunci m-am hotărât să-l reiau și să-l văd până la capăt. (more…)

Ai carte, ai parte – de târguri!

Mie-mi plac târgurile de carte pentru că reușesc să găsesc volume la super preț (d’oh!), pentru că sunt și workshopuri/prezentări/lansări/dezbateri care însoțesc târgul, pentru că dai nas în nas cu oameni pe care-i știi doar de după cuvinte (bloguri sau cărți), pentru că pot să trec cu degetul arătător pe cotoarele cărților de pe rafturi și să le simt textura. La kilipirim merg din anul întâi, final frontier mă va scoate puțin din zona de confort. (more…)