Oare există prietenii adevărate?

Întrebarea aceasta o avea Georgiana (o colegă de clasă) la status astazi. Mi-a dat puţin de gândit.

Câte prietenii adevărate mai există? Dincolo de “dacă mă ajută cu banii mi-e prieten, dacă nu e un…” sau “ieşim împreună în club, normal că suntem prieteni”.

Mi se pare că în ultimul timp oamenii se tem tot mai mult să se implice într-o relaţie (de prietenie, atât între oameni de acelaşi sex, cât şi de sex diferit). Mi se pare că oamenilor le este tot mai dificil să spună adevărul, să îşi exprime deschis sentimentele faţă de oricine.

Prietenii sunt precum vinul, cu cat e mai vechi, cu atat e mai bun si de calitate.

Sunt puţini cei care ne câştigă încrederea, şi asta dupa mult timp şi după multe probe. Pentru că, să fim serioşi, nimeni nu s-ar încrede în oricine de la început.

Însă atunci când şi prietenii adevăraţi, vechi, îţi înşeală încrederea, cum reacţionezi? Ce faci? Eu una aş încerca să salvez acea prietenie, pentru că nu degeaba a existat până în momentul respectiv.

Însă…

“There comes a point in your life when you realize:
Who matters,
Who never did,
Who won’t anymore…
And who always will.
So, don’t worry about people from your past,
there’s a reason why they didn’t make it to your future.”

…şi…

punct.