Nu ai voie pe stradă

Mai nou mă dau cu trotineta electrică prin oraș. O plimbare de weekend, drumuri la muncă, chestii din astea de rutină. Merg pe carosabil: o dată pentru că oamenii (copiii, cățeii) sunt imprevizibili pe trotuar, a doua oară că știu cum e ca pieton să te ferești de bicicliști și trotinete în spațiul dedicat ție teoretic. Deci merg pe stradă – am avut parte de drumuri ok până acum, șoferi amabili și grijulii, fără incidente. Chiar am susținut vocal faptul că șoferii încep să accepte metodele alternative de transport, că sunt mai atenți.

Până astăzi.

Astăzi un șofer, singur în mașinuța lui, mi-a țipat prin geamul din dreapta

Nu ai voie pe stradă!

Ca femeie, știu că trebuie să ignor ce se întâmplă în jur, însă această remarcă a declanșat ceva în mine, poate și în urma evenimentelor din weekend.

Am crescut cu:

Nu ai voie pe stradă, sunt străini.

Nu ai voie pe stradă, sunt mașini.

Nu ai voie pe stradă, sunt jandarmi.

Strada trebuie să fie mediul în care se creează legături între concetățeni, unde oamenii ies să comunice, să dialogheze, nu în care să ne fie teamă unii de alții. Pietoni de mașini sau protestatari de jandarmi. Strada e a tuturor, ca bun comun, de care avem grijă la comun (prin taxele pe care le plătim, nu?), și de care se presupune că ne putem bucura la comun.

Hai să ne bucurăm de stradă!