Merg la birou și-mi place

Cum discuția de lucrat de acasă versus mers la birou este o continuă dezbatere, vreau să povestesc despre experiența mea din ultimele luni, de mers la birou aproape zilnic.

La începutul verii am început un job nou la un startup românesc. Cum echipa este mică, managerul mi-a zis din start că ar vrea să vin și la birou, mai ales la început.

Am zis sigur, cu o ușoară ezitare.

După 15 luni de lucrat de acasă, doar cu jumătatea mea mai bună, nu mai știam cum să mă port cu oamenii. Sau cum să mă îmbrac pentru muncă. Oricât de clișeu sună asta, e greu să ieși din colanți+tricou în haine de stradă 😅

Cu toate astea, lucrurile merg bine. Am colegi mișto și smart, și m-au ajutat mult să înțeleg produsul, activitățile, glumele interne.

Și am șansa să iau hainele la purtat și să scap de toate pe care le purtam ”în caz că am nevoie”.

Încă mai lucrez și din biroul-dormitor, și încă-mi place când drumul până acolo îmi ia câteva secunde în loc de 30 de minute. Însă nu am o problemă să ajung și la birou pentru că beneficiile cântăresc destul de mult.

Deci atunci când spunem că nu vrem să mergem la birou, de fapt la ce spunem ”Nu”?

---

Aceasta a fost o traducere aproximativă și adaptată a unei postări de pe LinkedIn pe care am făcut-o în urmă cu vreo lună. Atunci am primit comentarii care blamează mersul la birou destul de dur, fără a vedea zonele gri, nevoile fiecăruia. M-am tot gândit pe subiectul ăsta și m-am hotărât să scriu aici mai multe. Între timp, se pare că valul 4 de Covid va forța lucratul de acasă indiferent de ce ne dorim.

Până atunci, am câteva gânduri de împărtășit.

Din fericire, nu mai suntem în școală, să ne supărăm pe colegii care nu vor să chiulească cu clasa. Cam așa îi simt pe cei care se supără când cineva zice că are nevoie să meargă la birou. Acum suntem indivizi cu nevoi specifice, iar alegeri pe care le facem nu au de ce să îi afecteze pe ceilalți.

Mai degrabă, hai să cerem mai mult de la angajatorii noștri, să se adapteze la lucratul hibrid. Că tare mi-e teamă că încă sunt multe companii care doar au transferat modelul de lucru inițial pe lucrat de acasă, înlocuind sala de ședințe cu un tool online.

Pe de altă parte, știu că pentru mulți angajați sună a ”rahat corporatist” să vorbești despre cultura organizațională sau să faci activități de echipă. Dar – breaking news! – suntem animale sociale, nu roboți. În teorie, e ușor să zici că-ți faci partea și nu-ți pasă de restul. Doar că multe studii întăresc ideea că plăcerea de a munci e determinată și de impactul pe care tu îl ai. Și-atunci faci un pas în spate și vezi cum poți scoate mai mult din modul în care echipa colaborează.

Avem nevoie de interacțiune socială!

Apoi, oricât am spune că avem familie și prieteni, e nevoie și de interacțiunea directă cu oamenii cu care lucrăm. Iar dacă aceștia nu sunt peste mări și țări, ci în același oraș, nu văd motive să nu-i întâlnesc. Poate că e la o terasă unde mergem cu laptopurile să lucrăm împreună. Poate că e o zi pe săptămână când ne vedem cu toții la birou. Însă chiar dacă ”nu mă duc la muncă să-mi fac prieteni”, petrec ceva ore în fiecare zi cu ei. De ce să nu văd cine e omul acela, ce preferințe sau la ce reacționează.

Cunosc oameni care nu pot lucra singuri acasă sau care nu se simt productivi de acasă. Au nevoie să se vadă fizic cu colegii. Și niciun sfat de separat zona de acasă de zona de birou nu i-a ajutat. Din nou, suntem diferiți și avem nevoi diferite de interacțiune. Asta nu ne face nici mai buni sau mai răi, nici mai proști sau mai deștepți.

Ce înseamnă lucratul de oriunde

Un alt subiect de nemulțumire din comentariile primite a fost ”de ce ai sta în mizerul București când poți sta la țară la aer curat”. Mi se pare că asta nu are legătură directă cu mersul la birou. Nevoia mea de aer curat nu anulează nevoia de la job, așa că le consider discuții diferite.

În acest moment, eu nu simt că aș putea simți mai potrivit un alt loc din România, așa că nu voi pleca prea curând. Este un oraș aglomerat, așa a fost dintotdeauna. Însă am alternative de transport, astfel încât să nu depind de mașină, ceea ce pentru mine este plus valoare.

Sigur că mi-ar plăcea să încerc fantezia de digital nomad, să lucrez 3 luni din câte o altă țară. Însă, majoritatea companiilor (dacă nu sunt remote-only de la bun început) îți vor permite să lucrezi doar pe teritoriul țării unde ai contract. Deci nici de la multinațională nu puteam lucra în altă țară, deși ei ar fi avut birou și-acolo. Sunt chestiuni legislative, alte impozite, alte bătăi de cap.

Deci lucratul de oriunde e ok, atât timp cât e în țară. Iar adresa de la care lucrezi trebuie comunicată mereu managerului, inclusiv dacă azi te-ai trezit să lucrezi din parc.

---

M-am întins destul pe subiectul ăsta. Mă bucur că din tot contextul ăsta am ieșit măcar cu o listă de ce ne dorim și ce de la un job. Că ”we challenged the status-quo”, în limbaj de corporație.

Oricum suntem într-o perioadă tulbure, cu un mix de generații care au așteptări diferite. Managerii seniori au o cultură tradițională a muncii pe când millenialli vin cu multe limite. În același timp trebuie să fim conștienți că în contextul tradițional de muncă, 40 de ore pe săptămână la o companie locală, nu avem putere de alegere până la capăt. Managementul unei companii poate oricând decide să-și cheme oamenii la muncă, să nu uităm asta.

Sper totuși, să ne întâlnim cu toții la mijloc, astfel încât și binele propriu, și binele comun să aibă de câștigat.