Sigur ați aflat deja că săptămâna trecută a fost aprobată Legea Voluntariatului și că acum puteți să le dovediți celor care ziceau că prestați muncă patriotică cum aveți voi experiență de lucru.

Prin locul principal unde voluntariezam interacționat cu diferite companii, unele și multinaționale, am descoperit că pentru ei oricum conta voluntariatul acesta făcut la diferite organizații  pentru că știau că așa studenții pot dobândi niște competențe transversale pe care altfel n-ar avea de unde să le ia. Acum că este și cadru legal care să ne arate această recunoaștere nu poate decât să ne bucure.

Ce problemă am eu acum se referă la toate companiile care acum oferă stagii de voluntariat în loc de stagii de practică/internship, bazându-se pe clișeele nemuritoare cu: ți-e greu să te angajezi fără experiență? sau ai nevoie de practică la facultate?, mai dau un link către legea asta nouă și o definiție a voluntariatului și aia e. Negrișori pe plantație.

Știm deja că în cultura noastră nu este încă bine dezvoltată ideea de voluntariat și diferența dintre acesta și internship, de exemplu (cum nu este nici chestia cu CSRul, dar despre asta cu altă ocazie). Acum avem o lege destul de bună, aplicată pe un fond nu chiar pregătit, de niște angajatori (sau contractori?) nu atât de deschiși la nou.

Pe de altă parte, tare mi-e teamă că vor apărea și mai mulți elevi care nu știu prea bine ce vor să facă, care deja auziseră că dă bine la CV să ai și ceva extra pe lângă facultate, iar acum înțeleg prin legea asta că după 3 ani de facultate și nițică experiență ca voluntar se  vor angaja pe salarii de mii de euro. Va fi vorba numai de hârtii, adeverințe și diplome, fără niciun soi de suport teoretic, fără a asimila și înțelege niște cunoștințe.

Am așteptat puțin până să scriu despre asta, căci eram curioasă de ce mai scrie lumea. Mulți îs încântați de idee. Unii zic de cei “trecuți de o vârstă” și se întreabă până când să faci numai voluntariat. Aici cred că trebuie să se dezvolte afacerile sociale, dar este iarăși altă poveste.

În concluzie, probleme sunt pe ambele părți. Acum ține de fiecare să încercăm să transmitem o idee pozitivă și completă despre experiența de voluntar și cum te poate ajuta ea pe termen lung: prin experiențe și implicare, nu prin acte doveditoare.

Share Button

2 Comments

Olivian · June 2, 2014 at 8:56 pm

**inside joke** Mi-a trecut lenea, chiar aici vroiam să comentez prima oară :)) **

Depinde de ONG-uri în general cum vor gestiona situația. Legea e lege, dar angajatorul poate avea alte X motive să nu te angajeze și e acoperit de lege. Dacă nu vor primi adeverințe decât membrii care chiar merită, e păcat să se vadă un sistem în care ești obligat de lege să consideri experiență faptul că a semnat un contract de voluntariat și a frecat menta. Și uita așa, asociațiile conduse de idioți, vor face lobby, vor da adeverințe degeaba în stânga și dreapta doar ca să ”fie mari” și uite așa se duce pe apa sâmbetei încrederea angajatorilor vis-a-vis de voluntariat și va însemna mai puțin decât înainte, din păcate pentru cei care chiar făceau treabă. SItuația ideală, cum e ASLS cu multe din companiile partenere. Ne susțin, urmăresc proiectele, observă munca pe care o depune asociația și atunci, fie lege sau nu, fie că se dau adeverințe aiurea sau nu, când vrea un job un voluntar ASLS, atunci înseamnă ceva pentru ei.

    gabriela · June 2, 2014 at 9:02 pm

    Mulțumesc că ai comentat și aici, Oli 😛

    Da, alumni de la anumite ONGs vin la pachet cu niște competențe și ar fi păcat ca piața să se umple de oameni care au doar hârtia la mână. Remember situația de la Online Marketing Academy?

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.