Irina Binder – Been there, read that

O plăcere vinovată am și eu în lumea cărților, de care mă bucur cu ochii dați peste cap și exclamații de “hai mă fii serioasă”. Am citit ce scrie Irina Binder: Fluturii și acum Străinul de lângă mine.

Nu zic că scrie prost, că personajele nu sunt construite complet, că sunt multe formulări ambigue, că nu există constanță în ce fac personajele, nu mă leg de asta. Ba chiar apreciez că după Fluturi (care se simte că a fost scrisă pentru blog, în fraze lungi și interminabile), a învățat să fac treceri între planuri și scene puțin mai smooth.

În schimb, nu înțeleg de ce sunt folosite atâtea formulări de-a dreptul expirate: “naivă frumoasă”, “om bine văzut în societate”. Mă simt de parcă am scos carnețelul cu expresii din școală și am început să spicuiesc din el. Pentru o carte scoasă în 2018, doamna încă scrie pentru anii 90. Când scrii pentru marea masă și nu ai pretenții să scoți ceva ce rămâne “peste negura timpului”, folosești cuvinte și expresii uzuale, să prindă și să faci vânzări mari atunci.

Am citit Străinul de lângă mine, mi-a luat câteva ore adunate, așa de mult voiam să trec peste anumită părți. Avem povestea a trei femei care suferă din dragoste, cu focus pe una dintre ele. Bineînțeles bucureșteancă cu bani care se mută la Brașov 🙂

Pe de o parte e cu women empowerment, ești puternică, trebuie să te iubești pe tine, pe de altă parte îl avem pe Andrei/Eduard care vorbește cu fata noastră pe Facebook, îi face niște faze urâte și apoi cumpără apartamentul de lângă ea și o urmărește pentru a o cuceri cu adevărat în lumea reală. Bineînțeles că este “un prosper om de afaceri”. Și da, este pe bune străinul de lângă mine, nu e nicio metaforă acolo. Un tip cu dereglări mintale practic hărțuiește o femeie pe care noi ar trebui să o vedem puternică și inspirațională. Băi, n-are niciun sens. Nu cred că cineva în viața asta ar vedea un gest romantic în treaba asta.

Apoi, o treabă de prost gust pentru doamna autoare: personajele laudă o carte motivațională incredibilă și citează părți din ea: cartea Insomnii, tot de Irina Binder. CE autor pe lumea asta face cross promotion (promovare între produse, că altfel nu poate fi numit) în operele sale literare? Exact, niciunul, pentru că nici astea nu pot fi numite opere literare, oricâte vânzări ar avea.

De ce mă mai enervez să o citesc: din aceeași curiozitate care mă trimite să ascult 5Gang. Știu că e o prostie, am așteptări joase, dar vreau să știu ce se întâmplă, ce se consumă, ce se vinde. Și poate că undeva în adâncuri sunt și eu o romantică incurabilă care aștept un prinț într-un Merz alb la geamul apartamentului din Brașov.

foto via editura for you