Cinematografia românească s-a dezvoltat tot mai mult în ultimii ani, cred că sunt multe filme care merită văzute. Nu or fi toate geniale, dar este un proces de creștere atât pentru profesioniștii din domeniu, cât și pentru cei care urmăresc filme. Recunosc, sunt fana filmelor acasă, așa că fac un efort să merg la cinema pentru ceva ce vreau să susțin. Cum ar fi filmele românești. Nu te poți plânge că nu sunt în cinema dacă nu mergi să le vezi 🙂
Valea Orbilor
“Toată lumea să se facă ungur sau să plece din țară.” Valea Orbilor, un film despre România și Ungaria anului 1940, în care se urmărește povestea de dragoste/evadare dintre un ungur evreu pe numele lui Șandor și al româncei Rozalia spre teritoriul românesc.
Deși nu ar trebui să fie un film amuzant, lipsa efectelor speciale îi conferă o tentă umoristică a la Stan și Bran încă din trailer, la care dacă mai adăugăm tema Transilvania e a noastră, ba nu noi am fost primii, glumele curg lejer. Acum nu vorbim de efecte speciale de tipul Hollywoodian, ci de tipul Umbre care ar fi conferit mesajul mult mai real, crunt și dur al filmului.
Filmul nu e rău, dar e prea teatral și asta se vede, e ca o piesă de teatru filmată în aer liber, iar dacă asta îți place dragă cititorule, atunci acest film este pentru tine. (nota personală a colegului care a mers să vadă filmul)
Ivana cea groaznică
Ivana cea groaznică este una dintre producțiile premiate la Locarno, iar eu l-am prins ca avanpremieră în cadrul Les Films de Cannes a Bucarest. Este a doua producție a Ivanei Mladenovic, după Soldații. Poveste din Ferentari. Regizoare este și protagonista filmului, jucându-și propriu rol. Actrița sârbă Ivana lucrează și trăiește în România, dar după o serie de probleme de sănătate decide să își petreacă vara pe malul celălalt al Dunării, în Kladovo, orășelul natal.
Filmul este în stilul de documentar-ficțiune (docu-fic), unde povestea e bazată pe fapte reale, puțin exagerate. Componenta socială, unde femeia care încearcă să-și fac o carieră (în actorie) intră în contradicție cu așteptările familiei de a-și găsi un soț, este o temă reprezentativă, cred, pentru generația femeilor millennials. Perspectivă validă, doar că interpretarea care jonglează între râsete și crize de nervi întărește un clișeu învechit asupra femeilor.
Legat de titlu, cred că feminizarea numelui arhicunoscut “Ivan cel groaznic” este o asociere exagerată și sunt create așteptări prea mari.
Maria, Regina României
Maria, Regina României poate fi tușa feministă de care avem nevoie în orele de istorie. Legat de Regina Maria, cred că am învățat maxim că s-a ocupat de Crucea Roșie și a ajutat românii după Primul Război Mondial. Din punct de vedere informațional, cred că este un film care trebuie văzut de toată lumea. Scenariul a fost făcut pe baza informațiilor reale, așa că poate fi luată ca o lecție ușoară de istorie.
Filmul este un debut atât pentru regizorul Alexis Sweet Cahill, cât și pentru Roxana Lupu, ca actriță în rol principal, însă rezultatele nu lasă să se vadă asta. Cadrele sunt minunate, hainele arată extraordinar, jocul actorilor se completează foarte bine, iar atmosfera din 1919 este recreată cu succes.
0 Comments