Am auzit fel de fel de poveşti până acum (şi cu siguranţă voi mai auzi): ba că femeia îl sprijină pe bărbat, că e ajutorul din umbră, că îl distruge, că poate face ce vrea din el, că femeia are o putere imensa asupra celor din jurul ei, deşi nu este conştientă de asta (de multe ori).
Să vă zic pe scurt o poveste păţită de un prieten. Era tânăr fecior, s-a îndrăgostit de o gagică (sau ea l-a prostit) şi din băiet cuminte, a ajuns nu prea cuminte… Din cauza ei s-a apucat de fumat şi băut. Nu în sensul rău, ci pentru că gagica îl întrecea în astea două fără probleme. đupă un timp tipul s-a despărţit de ea, dar a rămas cu sechele (adică fuma mult şi bea oricând fără probleme)… până a cunoscut-o pe EA, actuala lui soţie, cu care are şi un copil. Ea l-a schimbat total, acum nu mai fumează deloc şi de băut, mai rar. El a fost primul bărbat care mi-a zis să îmi fie milă de viitorul partener şi să îmi dau seama că pot avea o putere imensă asupra lui, că îl pot schimba mult.
O altă poveste este despre un bărbat care, cu ani în urmă, era cel mai bun în domeniul lui. Însă l-a prostit o femeie, i-a făcut un copil, şi acum el este schimbat. Din ce mi-au zis cei care l-au cunoscut mai demult, nu mai este spontan, nu mai are planurile pe care le are şi deşi vrea să facă multe lucruri, nu mai poate. Ea l-a făcut să nu se mai dedice atât de mult idealurilor lui.
Acum, mintea mea de plod de aproape 18 ani, nu ştie şi nu a trecut încă prin destule, încât să emită teorii extraordinare. Doar mi-e milă de bărbaţii care nu mai au personalitate. Nu ştiu dacă aş vrea să schimb omul pe care îl voi avea lângă mine. Adică, dacă m-am îndrăgostit de omul ăla la un moment dat, înseamnă că mi-a plăcut de el aşa cum era. Probabil că, inconştient, amândoi vom fi schimbaţi, după un timp, însă cu limite. Eu nu aş renunţa la fluturii mei şi la visele mele.
0 Comments