Sunt momente, chiar și zile, când niciun pahar de vin nu te scoate dintr-o stare proastă, când ciocolata din frigider este amăruie și nu te deranjează și când seara adormi înainte să facă infuzie ceaiul.
Nu mai dau randament. Trebuie să ies din această roată pentru hamsteri care mă face să fiu mai stresată și mai recalcitrantă decât de obicei. Simt că tot ce fac, fac în gol, că nu am niciun rezultat final. Știu, uneori călătoria valorează mai mult decât destinația, dar acum nu se pune, chiar vreau să ajung într-un punct în care să țip Am reușit! Nu mai știu ce vreau, de la mine sau de la oamenii care mă înconjoară.
Ceva timp tot am încercat să nu atrag atenția celorlalți de fiecare dată când îmi greșeeau sau când mă făceau să mă simt prost, însă zilele astea, cu fiecare picătură care cade, mă controlez tot mai greu față de acești oameni. Uneori răbufnesc și spun deschis tot ce nu-mi convine. Nu sunt răutăți, nu sunt absurdități, sunt doar niște concluzii la care ajung după ce observ comportamentul celorlalți pentru o perioadă.
Mi-e greu să mai fiu un prieten bun. Mi-e greu să mai fiu sinceră și deschisă, atunci când atitudinea să nu fie reciprocă. Sunt atâția oameni dragi care ajung să mă enerveze la culme și totuși să nu mă pot distanța de ei. Știu că uneori nu suntem conștienți de cum suntem percepuți, uneori nu ne dăm seama că un nu spus în glumă poate să rănească mai mult decât unul spus serios și uneori nu facem intenționat ceea ce facem. Ar trebui să avem totuși grijă.
Am citit pe undeva cândva că încrederea este o slăbiciune (trust is a weakness) și nu am vrut să cred în asta. Totuși, ajung să descopăr că acest lucru este adevărat. Iar cel mai trist este că oamenii în care eu am încredere, nu simt același lucru pentru mine. Și atunci încerc să fac un pas în spate și să-mi recanalizez energia către alți oameni.
Nu știu dacă s-a mai întâmplat să treacă chiar 2 luni de când să nu merg acasă. Abia aștept să plec mâine, să mă detașez de toate lucrurile care m-au acaparat și să îmi reordonez prioritățile. Poate așa voi dormi și eu liniștită 8h pe noapte. Până atunci, mă delectez cu muzică fado.
1 Comment
personal blog & photo gallery | Declarație de iubire către o mașină · April 1, 2013 at 11:09 pm
[…] Fără vin și ciocolată […]