Locuiești în București? Mergi cu RATBul? De câte ori ai auzit asta în ultima săptămână? Bătrâni care aparent se respectă între ei și care vorbesc cu “vă rog, doamnă” sau “coborâți la următoarea, doamnă?” jonglat cu câte un “dați-vă mai încolo, doamnă!” sau “doamnă, nu vedeți că sunt mai în vârstă? sunteți chiar nesimțită să-mi luați locul!”
Nu, ideea postării nu era despre bătrânii din autobuzele bucureștene, că toată lumea are povești cu ei. Voiam să scriu despre “supra-politețea” generației trecute.
Am mare noroc că m-am născut când m-am născut. Am o soră mai mare cu 8 ani. Cea mai mare verișoară a mea are o fiică mai mare decât mine. Dacă ar fi fost pe vremea bunicii, probabil că ar fi trebuit să folosesc un apelativ dubios. Așa, m-am învățat să vorbesc la per-tu cu cei mai mari decât mine. Acum, mi-e oarecum dificil să vorbesc cu profesoarele doctorande, care îs numai cu vreo 5 ani mai mari decât mine, cu “doamna”.
***
Pe unde am avut ocazia să lucrez sau să fac internship/voluntariat, lumea era foarte deschisă și prietenoasă, chiar insistând să nu folosesc apelative de politețe. Asta a fost în mediul privat, ce-i drept.
În instituțiile statului, am observat că lumea vorbește foarte des la persoana a 2a plural. Cunosc persoane care lucrează împreună de zece-cincisprezece ani, își cunosc viața și familiile, sunt cam de aceeași vârstă și, totuși, nu-și permit să vorbească la per-tu. “Doamnă, dați-mi zahărul, vă rog!” sau “Sunteți gata de plecare?”. Sună fals, parcă. Sau poate că am crescut într-un alt mediu cu totul.
Cine știe să-mi explice ce-i cu politețea asta superficială?
5 Comments
Gabi · January 21, 2014 at 4:15 pm
E din aceeasi gama cu bulshit-ul: “da’ ce o sa zica lumea daca bla bla”… sunt persoane nascute intr-o paradigma care presupune respectarea ierarhiilor si o delimitare clara a rolurilor . Totodata gandeste-te ca oamenii astia erau obisnuiti sa fie panditi, ascultati(bine, faza cu ascultatul e valabila si azi,dar atunci avea efecte mai grave), si trebuiau sa aiba grija ce scot pe gura, de frica sa nu fie amendati, inchisi, etc… e ca un reflex cred…
gabriela · January 21, 2014 at 4:19 pm
iată un răspuns ce ține de sociologie!
Gabi · January 21, 2014 at 10:27 pm
Poi nu?:)) fiecare cu ce stie:)) Pentru analize psihologice poti apela la alte persoane:)))
Laura · January 21, 2014 at 11:35 pm
Cat ma priveste pe mine, eu folosesc formulele de politete pentru a mentine o oarecare distanta fata de persoana respectiva. Mi se intampla sa folosesc si cu cineva care, vorba ta, e cu 5 ani mai mare ca mine. Apoi, ma gandesc ca atunci cand il respect pe celalalt, automat ma respect pe mine insami. Insa babele din autobuz sunt de-a dreptul hilare.
gabriela · January 23, 2014 at 11:05 pm
hihi, asta-i raspuns de filonipon 😀