Am anunțat deja că am să plec în vacanță. Am fost, am văzut, am plăcut, n-am scris. Acum vă povestesc de impresiile pe care mi le-a lăsat sudul Norvegiei, cum m-a surprins (pozitiv sau negativ) și ce mi-a plăcut.
Faptul că în Scandinavia este o mentalitate cu totul diferit și oamenii de acolo par din cu totul alt film, am aflat deja cu toții asta. Acolo umblă câinii cu covrigii în coadă, de cum îs de bune condițiile de trai.
Și chiar sunt. Prețurile mari sunt pe măsura salariilor destul de mari. Numai carburanții se apropie la preț de ce avem noi. Astfel, norvegienii își permit să se plimbe destul de des. Chiar și peste hotare, merg în Polonia sau în Danemarca la cumpărături, că e mult mai ieftin. Polonia este printre primele destinații pentru tineri mai ales, căci acolo sunt multe festivaluri și concerte, cam ca la noi. Plus că diferă mult și atmosfera: la concerte nu se prea dansează, mai degrabă se stă la masă și se bea bere (da, ca la nemți). Iar dacă se întâmplă ca aceste concerte să aibă loc vineri/sâmbătă, atunci așteaptă-te ca abia luni să găsești curat în zona respectivă, că nu muncește mai nimeni duminica. Noroc că ei sunt foarte dezvoltați pe zona mobile și au aplicații pentru absolut tot, nici nu ai nevoie să vezi pe cineva. Ah, că veni vorba de bani, nici nu știu cum arată pentru că am folosit numai cardul pentru toate plățile. Inclusiv pentru reîncărcare cardului de călătorii cu autobuzul, în autobuz. A mers mai greu acolo unde șoferii nu știau engleză, însă sunt convinsă că aceia erau imigranți, pentru că restul lumii știa destul de bine să răspundă și să dea indicații. Ah, norvegienii și norvegiencele, cum arată! Cam toată populație arată foarte bine acolo. Bineînțeles, mai sunt excepții, însă majoritatea băieților și fetelor arată ca în filme: înalți, blonzi, bronzați, atletici. Nu prea știu cum încap pe ușă, casele lor sunt destul de joase, comparativ cu ce avem noi. Dacă ar fi și nițel mai sociabili, ar fi perfect. Probabil sunt destul de fericiți de la cât sport fac zilnic, în sus și-n jos pe toate colinele acelea, pe jos sau pe bicicletă. Asta când nu se dau pe bărcile personale pe toate lacurile de acolo. Peisajele lor sunt destul de frumoase, diferite față de ce avem noi în Grădina Carpaților, însă nu uimitor.
A fost un je-ne-sais-quoi care m-a făcut să-mi placă această parte din Norvegia, dincolo de toate diferențele culturale. Vă mai scriu când voi mai merge 🙂
0 Comments