Imi apari din cand in cand
Vii si pleci pe aripi de vant
Rascolesti in mintea mea
Amintiri ingropate de mult undeva
Nu mai vreau sa-mi amintesc
Stiu ca n-am sa mai iubesc
Nu voi mai avea vreodata
Inima asa curata
Cimitir de amintiri
Inimi frante si iubiri
Ia la tine si ingroapa
Inca o iubire moarta
Vreau acum langa mine sa fii
Sa alergam prin locuri pustii
In al meu suflet sa rasara viata
Fiindca am ramas iubito izvor de gheata
Cimitir de amintiri
Inimi frante si iubiri
Ia la tine si ingroapa
Inca o iubire moarta
Focul s-a stins
Focul s-a stins
Dor m-a cuprins
Cimitir de amintiri
Inimi frante si iubiri
Ia la tine si ingroapa
Inca o iubire moarta.
Piesa o am de la un amic din Bucuresti. Mi-a trimis-o acu’ vreo 8 luni cred, cand era in stare de rahat. Si am adorat piesa asta de la prima auditie. Nu neaparat pentru ca e vorba de sentimente ratate (kind of), ci pentru ca e vorba de sentimentele oricaruia dintre noi.
Insaaa, ce vreau eu sa spun:
E fenomenal sa ai 17 ani. Sa fii in liceu. Sa simti prin fiecare celula viata. Sa nu iti pese atat de mult de viitor, ci sa traiesti clipa. Sa fii oportunist si sa faci totul pentru a te simti tu bine. Sa cunosti lume noua, lume buna, baieti ok.
Si mai frumos e sa fii in vacanta. Si sa profiti de ea. Sa acumulezi o ‘experienta’ morala. Si sa iti amintesti de ea in timpul scolii, cand esti plictisit in orele de biologie.
Iar extraordinar este sa ai in spatele tau acest ‘cimitir de amintiri’. Care sa iti aduca aminte de toate persoanele pe care le-ai cunoscut. Si pe care nu regreti ca le-ai cunoscut. Pentru ca ‘nu regret nimic din ceea ce m-a facut sa zambesc’ 🙂
0 Comments