Cred că aveam în jur de 11 ani când tropăiam în rolele cu catarame portocalii pe ulițele proaspăt asfaltate cu bani europeni. Roțile erau din plastic, așa că erau extrem de zgomotoase. Dar oricum nu aveam cu ce să-mi ocup timpul, așa că mă duceam în sus și-n jos pe stradă, că nu mai era uliță acum. De la un punct încolo, până și câinii vecinilor s-au obișnuit cu hârâitul și nu m-au mai lătrat. Nu mă întreba de câte ori am căzut sau câte julituri am avut, pentru că nu-mi aduc aminte. Probabil că deja se amestecau sursele de unde le căpătasem, așa de copil cuminte am fost.
În schimb, ani mai târziu, când nepotă-miu a învățat să se dea pe role, era camuflat ca o țestoasă ninja. Parcă Leonardo era cu albastru, nu? el era aproape ca Leonardo :))
Ei bine, acel timp pierdut în sus și-n jos pe role mi-a dat încredere ani mai târziu să încerc patinajul pe gheață. Nu mai știu când m-am dat prima oară, dar prima amintire pe care o am este din parcul Cișmigiu, unde iarna lacul este înlocuit de patinoar. Cu reducere de student, probabil că fusese câțiva lei și am reușit să folosesc abilitățile dobândite cu ani în urmă pe role și să nu cad pe gheață. Sau poate oi fi căzut, dar după cum ai aflat deja, nu mi-amintesc momentele de suferință.
Am trecut de 30 de ani deja și nu mai am curajul de a încerca lucruri noi. Deși sporturile de iarnă au fost mereu un subiect de explorat în mintea mea, m-au intimidat faptul că nu știu nimic despre schi sau snowboard, nu prea am avut oameni în jur care să le practice, pare scump de practicat, complicat să înțeleg tot echipamentul (și acela scump), iar acum îmi pun problema și ce fac dacă mă accidentez. Și uite așa mai trece un sezon peste mine.
Așa că am renunțat să mai aspir la scopuri așa înalte și m-am uitat la ce mi-a fost mai accesibil: patinajul. Din fericire, în București chiar sunt câteva opțiuni de patinoare și am avut unde să mă dau. Ba chiar mi-am dat și mie un angajament să practic mai des și mi-am cumpărat o pereche de patine. Sunt mândră că am reușit să ies pe gheață de câteva ori de la începutul anului și – în final – să mă bucur de iarnă în București când totul este gri și trist.
Ce patinoare sunt deschise în București:
Patinoare în aer liber la care am ajuns până acum, care sunt deschise de obicei doar iarna:
- Caro Hotel – probabil unul dintre cele mai simpatice ca împrejurime
- Veranda Mall – destul de mic pe terasa de la Veranda, dar la orele potrivite îl găsești și mai liber
- Cișmigiu – un clasic, nu are cum să treacă iarna fără o plimbare pe aici
- Promenada mall – aici de fapt nu am intrat pe gheață, doar am văzut pe terasă cum arată și este chiar drăguț de mers și probabil mai plăcut pentru însoțitorii care stau la căldură cât patinezi.
Patinoare la interior – nu am fost în toate, dar sper să am timp iarna asta
- Afi Cotroceni – s-ar putea să greșesc, dar cred că e singurul care este disponibil tot timpul anului, este ușor de mers aici.
- Berceni Arena – o sală polivalentă deschisă recent, unde se pare că e intrare gratuită dacă vii cu patine proprii, sper să ajung curând.
- Țiriac Arena din Otopeni – are o suprafaţă de 4.863, deci este un patinoar cu adevărat mare și cel mai probabil făcut pentru competiții (similar ca Berceni Arena), nu am ajuns acolo.
Mi-aș dori să ajung și pe patinoarul de la Corona Brașov, dar nu cred că voi putea iarna asta. Se spune că acolo e cea mai bună gheață de patinat – o fi și ăsta motivul pentru care ei au cea mai bună echipă de hochei din țară 🙂
Ah și probabil în timpul târgurilor de Crăciun au fost mai multe patinoare deschise prin oraș, dar nu am urmărit asta înainte de sărbători.
Intrarea la patinoar costă în jur de 30 lei, plus vreo 20 lei închirierea patinelor și eventual taxa de garderobă. Programul este împărțit în intervale de o oră și jumătate pentru că gheața e curățată (cred că ăsta e termenul?) recurent pe timpul zilei. Să verifici programul online la fiecare patinoar, să nu te superi dacă ajungi între intervale.
În concluzie, sper ca sporturile pe gheață să devină și mai populare în România și să avem parte de cât mai multe locuri de făcut mișcare și implicit persoane active. Acum avem și contextul Olimpiadei de Iarnă de la Milano Cortina, unde avem 28 de sportivi calificați, în ciuda infrastructurii slabe pentru aceste sporturi.
0 Comments