Când semnele îți spun că nu trebuie

http://www.8negro.com

Din fragedă adolescență am dezvoltat o pasiune pentru motociclete. De fapt, e prea mult spus pasiune, doar că îmi doream foarte mult ca ‘atunci când voi fi mare’ să am în garaj o motocicletă.

Ai mei nu au fost niciodată de acord cu asta. Bine, nu au fost de acord nici cu mai mulți cercei in urechi, dar in final s-au dat pe brazdă. Cerceii nu îți pot aduce moartea la fel de ușor ce-i drept. Toate discuțiile despre motociclete, chiar dacă erau total teoretice se terminau cu un mare Nu din partea tatei.

Cea mai urâtă discuție pe acest subiect am avut în urmă cu vreo 2 ani, când învățam pentru permis. Instructorul auto cu care făceam orele era și instructor pentur categoria A, pasionat de motoare, povestea la fiecare oră despre plimbările lui, despre cum în nu știu câți ani nu a avut niciun accident. Era și o reducere la școala respectivă, dacă voiam să mai dau pentru o categorie. Eram convinsă, ce mai! Acasă însă, finanțatorul principal al subsemnatei, nu a fost de acord. Plânsete, promisiuni că atunci când mă fac eu mare o să fac școala și pentru A și o să-mi iau motor. Niciun rezultat, tata era de neclintit în convingerea sa. Are permis pentru toate categoriile, în afară de A.

Ce se întâmplase cu un an înainte ar fi trebuit să îmi dea o lecție. Un văr murise într-un accident de motor. Cu o seară înainte mă adusese pe mine acasă, deci putea să mi se întâmple și mie ceva. Nu mi-am învățat lecția atunci.

Duminică, când ne întorceam de la Tulcea, într-o curbă pe dealul Somovei, am văzut cum un motociclist a avut un accident. Motocicleta i s-a dus în stânga, el a fost aruncat și lovit de un parapet. Ca în filme. Nu pățise nimic grav, aștepta încă salvarea când am plecat noi.

Două evenimente de acest soi plus un tată care este anti-2roți convins sunt niște semne care îmi spun că trebuie să iau hotărâri mult mai obiectiv, că nu tot ce zboară se mănâncă. Valabil atât pentru acest capitol, cât și pentru restul deciziilor.

Voi sunteți pro sau anti motoare?