Paradoxal sau nu, Bucureștiul a avut mai multe “arcuri de triumf” de-a lungul ultimului secol și jumătate, dar toate- cu excepția unui singur – au fost provizorii. Un arc de triumf din lemn a fost ridicat de revoluționarii de la 1848; un alt arc de triumf a apărut în București în 1859, după unirea domnitorului Cuza; un alt arc a apărut apoi la începutul Căii Victoriei după câștigarea independenței din 1877; un al patrulea arc a fost clădit în 1906, pe dealul Filaretului; iar un al cincilea arc, tot provizoriu a fost ridicat la sfârșitul anului 1918, pentru a sărbători victoria din Primul Război Mondial.
(…)
Abia în anul 1922, în contextul încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, o comisie a Primăriei Bucureștiului l-a mandatat pe arhitectul Petre Antonescu cu proiectarea unui monument demn de ambițiile țării.
(…)
Astăzi, acest monument rămâne reprezentativ pentru o geopolitică mereu provocatoare: nu departe de Arcul de Triumf se află reședința ambasadorului Statelor Unite, dar și Ambasada Rusiei, noua Ambasadă a Canadei, iar undeva aproape, în același cartier, Ambasada Chinei.
Aventurile urbane ale Arcului de Triumf, paginile 93-95 din “Cea mai frumoasă poveste”, scrisă de Adrian Cioroianu
Sunt momente în care mă simt în armonie cu țara în care m-am născut și am crescut. Nu sunt mândră, căci nu am făcut nimic să fiu româncă, ci doar înțeleg de ce m-am născut în locul potrivit. Atunci mă întorc la cartea domnului Cioroianu și mai citesc o poveste. Știam încă de când a căzut iarna trecută lângă mine, de pe raftul Cărtureștiului, că voi ține mult la ea.
Zilele trecute am citit o știre cum că în acest an toate manifestațiile și defilarea de Ziua Națională se vor muta de pe Kiseleff pe Piața Constituției, datorită lucrărilor care se fac la Arcul de Triumf. Abia aștept să văd rezultatele! Anul trecut, într-o dimineață geroasă și după doar vreo 40 de minute de stat la coadă, am reușit să urc în și pe Arc – cu siguranță vreau să repet experiența!
0 Comments