Post concert:
Deși a fost muzică creată pe țărmurile reci din Norvegia, Ane Brun a transmis căldură prin vocea sa și prin starea sa de spirit. M-am simțit de parcă eram la cineva acasă și ascultam gazda cum ne cântă, atât de lipsită de presiune și luat-prea-în-serios mi s-a părut atmosfera cu totul.
A fost vorba despre locurile de unde venim, despre încotro ne îndreptăm, despre cine suntem și cum suntem. Să nu uităm niciodată niciunul dintre aceste lucruri 🙂
Piesa care mi-a rămas în minte a fost una care m-a surprins să descopăr ce bine s-a auzit live Halo, pe care o găsiți și puțin mai jos.
Ane Brun, sper să te mai văd live!
—
Am început să acord mai multă atenție muzicii jazz și mă bucur să văd că sunt câteva concerte în București la care trebuie ajuns dacă ești fan. Mă simt foarte norocoasă că am biroul la o stradă distanță de Sala Radio și la încă câteva de alte locuri de concertat, astfel încât nu pot invoca scuza cu distanța.
Însă, spuneam că Ane Brun vine în București, chiar luna viitoare. Mi-am luat bilet* și acum abia aștept să vină data de 10 mai! M-am lovit de vocea de ei din playlist în playlist, fără să-mi dau seama cine este, de unde, care e povestea sa. O descopăr prin interviuri și îmi place calmul ei nordic, care explodează în mii de senzații când îi asculți versurile, piesa. Sunt foarte curioasă să o ascult live, sunt convinsă că va se va auzi foarte fain la Sala Radio și că se va lăsa cu piele de găină.
Revin în acest articol cu impresii de după.
* bilet luat de pe Eventim, care mi-a pus taxe extra pentru print acasă. nu înțeleg de ce plătesc mai mult când voi sunteți încurcați mai puțin, aveți un dislike de la mine pentru asta.
0 Comments