Ceva s-a trântit lângă mine. Oare e din vis sau e realitate?

Deschid ochii, un puști se uita speriat spre mine. Probabil că eram încruntată pentru că abia ațipisem. Sorry sorry! Îmi zice. Se așezase greșit pe șezlongul de lângă mine și acesta s-a trântit. Nici nu l-am întrebat dacă s-a lovit, doar am țipat că nu știe cum funcționează gravitația. El continua cu Sorry și apoi i-am făcut semn că e ok.

Sunt la un hotel de tip all inclusive din Nisipurile de Aur. Cu piscină proprie, spa și o mică sală de sport. Ultima probabil că e abia deschisă, nu scria nimic despre ea pe site-ul din 1997, că mi-aș fi luat haine de sport cu mine. Sunt oare genul de tipă care acum merge la sălile de sport de la hotel? 

Mă uit în jur și e gălăgie, muzică tare, copii care țipă a distracție, părinți care țipă la copii. Era hotelul cel mai puțin kid friendly dintre cele la care ne-am uitat, mi-a precizat prietenul din grup care a ales hotelul.

Eu și colegul de apartament suntem pentru prima oară la un astfel de hotel. Experiența românească de all inclusive la bulgari. Mâncăm, stăm la soare, mai mâncăm, ieșim la plimbare pe seară, bem un pahar de vin și ne culcăm. Nu e un program cu care noi să fim obișnuiți în vacanțe.

Ba chiar am îndrăznit să caut pe google lucruri de făcut la NIsipurile de Aur. TripAdvisor mi-a arătat opțiuni cu tot felul de terase și baruri. Inclusiv barul Paris, care e localizat într-o imitație de Turn Eiffel.

Da, sunt foarte mulți români aici. Când am ajuns, citeam în parcare doar DB, IF, HD. Wow, ăștia au bătut ceva drum. Îi sesizezi pe români printre ceilalți slavi. Sunt cei mai înțepați. Haideți dom’le, turnați bere sau stați la glume cu clienții. Se bagă în față la coadă la masă. Sunt mereu gata de făcut scandal. Ceilalți slavi mi se par gata pe distracție. Tipul care glumea la bar se lăuda cu diploma câștigată la ping-pong, pe care scria Mike Tyson. Mihai mi-a spus că juca foarte agresiv, nu a intrat în campionat cu el.

*

Litoralul Mării Negre nu are nimic din dolce far niente-ul Mediteranei. Aici lumea nu se relaxează, nu se bucură de peisaj, de cafele și mare. Poate dacă ai 17 ani și mergi în Vama Veche. 

Nisipurile de Aur, unde mă aflu acum, nu se diferențiază cu mult de litoralul românesc. Poate și pentru că sunt mulți români, iar restaurantele au meniuri în română scoase pe trotuar. 

Oamenii au treabă. 

Ieșim la plimbarea de seară și mergem ca pinguinii prin tarabele pline cu fakeuri. De la Nike la Calvin Klein și Bottega Veneta, aici găsești de toate. Ceea ce mă și bucură, să poarte toată lumea ce logo vrea pe piept.

Copii care cer Balenciaga. Tineri părinți care pendulează între zâmbește mami la poză, haide nu te mai strâmba. (Apropo, văzusem la un moment dat pe instagramul fetei Monicăi Columbeanu o descriere de genul “mă strâmb la poze să o enervez pe mami”. Mi s-a părut motto-ul generației alpha, sau cum îi mai cheamă, crescuți pe facebook.) Așa, iar cealaltă stare este de potolește-te că nu mai mergem nicăieri eii ce-i cu fițele astea. Copii care sunt plimbați brambura la 10 noaptea în loc să doarmă. Dar hei, eu nu am copii așa că pot doar să judec pe din-afară.

Vedem și adolescenții veniți în excursii, toți în haine-uniforme ce imită moda din 90. Mai sunt adulții maturi, încrâncenați de griji și într-o continuă nemulțumire. Sunt și tinerii ce vor să imite fotografiile influencerilor de prin Bali sau Maldive. 

Cred că singura persoană care a fost complet încântată de țărmul Mării Negre este Cella Serghi.

Îmi place la bulgari. Când am fost prima dată acolo, la banchetul dintr-a doișpea, îmi displăcea complet. Acum trec periodic granița. La Ruse este o zonă de promenadă foarte faină, printre clădiri vechi, prin parc și apoi pe malul Dunării. Sofia are bulevarde largi, trotuare adevărate, un centru pietonal cu terase și baruri. Despre Veliko Târnovo am mai scris. La Varna am descoperit iarăși centru pietonal, parc, plajă. 

Mă bucur de prețurile mai ieftine și de serviciile mai prietenoase de la vecinii noștri. 

Dar la all inclusive nu cred că mai merg prea curând. Acum 10 ani nici nu concepeam să ajung aici. Programul de dormi-mănâncă-lenevește e binevenit pentru câteva zile. Dar am nevoie de agitație, de planificare, de văzut lucruri noi periodic. Program de prinde trenul-găsește restaurante mișto-află ceva nou.

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.