Din start, știm cu toții că în facultate programa nu este gândită în așa manieră încât studentul să plece după 3 ani cu niște competențe și abilități care să-l ajute mai departe pe piața muncii. Așa că de ce să nu faci tu, din proprie inițiativă?
Vorbitul în public – rareori te naști lipsit de emoții și plin de charismă, pentru a fi în stare să vorbești în fața unor oameni. Nu degeaba găsim sute de how to speak in public articles via Google. Încă din școală ni se arată că e mai simplu să citești de pe niște foi sau, mai nou, de pe slide-uri. Recent am fost la un simpozion cu profesori de renume din zona Est-Europeană și – ghiciți ce! – și dumnealor citeau de pe slide-uri.
Chiar ajunge să fie frustrant să nu poți fi atent la ce-ți spune omul din fața ta din cauza modului în care vorbește. Iar la facultate, am întâlnit destul de des profesori extraordinari, care dețineau informații priceless, însă care mă adormeau pentru că nu știau cum să capteze atenția.
Tu ce poți face? Îți amintești de proiectele alea care te sperie, însă pe care trebuie să le prezinți? Alege o metodă alternativă prin care să o faci.
Dincolo de o prezentare powerpoint, cu mii de caractere pe care le citești, alege ceva mai sintetic. Scrii doar ideile principale, punctele cheie pe care ți-ai structurat prezentare și fii mai interactiv. Colegii îți vor mulțumi: nu s-au plictisit și au rămas cu niște informații.
Știi ce e fain la abordarea asta? Că înveți public speaking treptat. Întâi ai un public restrâns – colegii tăi de grupă – și un subiect ușor de abordat. Apoi, te trezești că vorbești în fața a o sută de oameni și-ți dai seama că nu e chiar atât de înfiorător.
Sper să încerci măcar o dată. Nu te gândi că oricum profesorii tăi nu fac asta, ci mai degrabă că tu poți schimba ceva. Asta îi va motiva și pe colegii tăi și poate vei influența cum vor decurge cursurile mai departe.
0 Comments