Drumul meu – Irina Alexe

Cu greu reușesc să mă țin de provocarea anului, să citesc câte o carte scrisă de o femeie, în fiecare lună. Și mai greu îmi este să mai scriu și pe blog apoi despre ea. Însă recuperez. Astăzi, despre Drumul meu, de Irina Alexe.

Am cunoscut-o pe Irina cu ocazia unui instameet la hangarele Tarom, iar de-atunci și până în mai, când și-a lansat cartea la pretențiosul Califat din Militari, am mai povestit cu ea despre plăcerea de a scrie – pentru blog sau pentru carte. Am fost foarte fericită pentru ea când m-a invitat, modern, printr-un eveniment privat pe facebook, că-și lansează primul volum chiar de ziua ei.

Astfel am ajuns printre primele în posesia volumului Drumul meu. L-am citit, l-am devorat în următoarele ore. Este un text cursiv, fluent, scris la persoana I, cu un personaj principal care are același nume ca autoarea, de-ți vine s-o stalkuiești să vezi câte de acolo sunt adevărate și câtă e ficțiune. Se simte ușoara stângăcie în scris – momente larg detaliate, probabil inspirate din viața reală, în contradicție cu momente punctuale, ca niște vise îndepărtate pe care ni le ascundem în suflet.

Chiar dacă spațiul geografic din carte diferă cu cel în care am crescut eu, n-am avut cum să nu empatizez cu personaje și cu situații. Apoi, în timp ce spațiul se schimba, iar viața personajului lua o turnură diferită, n-am putut să nu mă gândesc și eu: dar ce-ar fi fost dacă? Ei bine, povestea spune că e posibil să difere călătoria, dar destinația rămâne aceeași: ce-i cel mai bine pentru sufletul nostru.

Dacă-mi scrieți, v-o pot împrumuta. Momentan cartea este disponibilă pe Google play books, Apple iBooks, Barnes&Noble, Kobo Books, Scribd (vor mai fi si altele).