Viață nouă… la bloc

Mai e puțiiiin!!! Sunt super încântată pentru că peste câteva săptămâni (mai exact 2 fără asta) mă mut la București. Este ușor înfricoșător pentru că nu plec acum pentru totdeauna, probabil am să mă revin acasă destul de des, însă este începutul mutării mele departe de familie, locul în care am crescut, zona mea de confort, tot.

Dincolo de faptul că voi locui în capitală, practic și teoretic cel mai aglomerat, viu și plin de oportunități oraș din țară, pentru mine este o schimbare majoră locuința : voi sta la bloc!

http://coldlightofmorning.wordpress.com/tag/bucuresti/

Eu am locuit dintotdeauna la casă, departe de aglomerație and so on… și, dintotdeauna, am cam evitat statul într-un apartament. Știu că depinde și nu e peste tot la fel, dar mie mi-e groază de locuit la bloc. Adică trebuie să ascult muzică încet, să nu dansez, să nu sar, să nu fac mâncare noaptea etc.

Plus că eu am un pitic pe creier legat de mirosurile de mâncare și nu suport să stau în bucătărie când miroase a omletă. Și am o vagă impresie că atunci când vecina de la parter face tocăniță, va mirosi peste tot a ceapă călită.

Că tot vorbeam de mâncare, la bloc ce se face cu mâncarea când nu mai e bună. Se… aruncă? Așa ușor? Sau se dă la câinii maidanezi? Eu una nu sprijin niciuna dintre idei.

Mda, după cum se vede, sunt destul de confuză în legătură cu…tot!