Cu toţii ştim că atunci când eşti mic (până în vreo 20 de ani) vrei să fii mare. Ne maturizăm cu toţii mai repede. Fetele se machiază şi se îmbracă cum ar fi trebuit să o facă peste vreo 3+ ani, pentru a arăta mai mari. Băieţii înjură din fragedă pruncie, gândindu-se că astfel capătă un aer de mascul feroce şi toate gagicile vor fi la coadă după ei.
Vrem să fim oameni mari, maturi, să fim trataţi cu seriozitate, ceilalţi (adulţii) să aibă încredere în noi şi aşa mai departe.
Tot mi se zice să mă maturizez, chiar acum când mă apropii de majorat. Nu ştiu cum, mulţi cunoscuţi (care nu se cunosc între ei) îmi spun că sunt prea copilăroasă, că nu iau lucrurile în serios, că sunt prea veselă mereu (nu ştiu cum se poate plânge cineva de asta), că ar trebui să fiu mai serioasă.
OK. Mă las influenţată de voi şi am să fac cum spuneţi. Din ziua în care împlinesc anii, voi fi serioasă. Nu voi mai fi atât de deschisă, nu voi mai fredona şi râde mereu, am să mă păstrez doar pentru cei foarte apropiaţi… sau poate nici pentru ei. Anunţ ca să nu mă-ntrebaţi apoi ‘de ce eşti supărată?’ pentru că nu voi fi supărată, ci voi fi serioasă 😛
0 Comments