Nu-mi doresc revenirea la normal fără nicio lecție învățată. Am fost încântată că pot renunța mască pe stradă, dar nu știu dacă pot da mâna cu oricine. Cum va fi mersul cu liftul la 9 dimineața într-o clădire de birouri?
Am întrebat pe profilul meu de instagram cum se simte lumea corporatistă legat de revenirea la muncă. Mulți nu sunt încântați de idee. Ce pot să zic, mai ales dacă lucrezi pe vara emisferei nordice, e bine să petreci vara la umbra aerului condiționat de acasă. Fără dezbateri legate de temperatura din birou și când devine prea frig.
Apropo, teoretic în birouri nici nu prea ar fi voie să se folosească ventilația/aerul condiționat. Doamna Rona Corona e mai ceva ca cercetașii, gata oricând să intre în acțiune.
Mi se pare complicată revenirea la cutumele trecute. Situația de anul trecut ne-a arătat că lucrurile se pot face și altfel. Există livestreams, conexiuni la internet, încredere în oameni. Nu se oprește lumea în loc. Se poate lucra de acasă – sau de oriunde, de fapt. Dar ce facem cu componenta socială a vieții noastre?
Ascultam un episod din podcastul lui Brene Brown legat de revenirea la birou și regândirea modului în care organizațiile funcționează. Mi se pare incredibil de complicat să găsești un echilibru între respectarea vieții celuilalt și exprimarea părerii tale.
Caz ipotetic: pot să spun unui coleg că mă deranjează că țipă copilul când este în ședință, că asta prelungește discuția inutil de mult și că irită pe toată lumea; pe de altă parte, acela este stilul de viață al omului, cine sunt eu să comentez? Trăim într-o perioadă în care diversitatea și incluziunea sunt pe agenda tuturor echipelor de HR, dar ține și de noi la firul ierbii să acceptăm diversitatea printre noi.
Poate că separarea aia clară între viață personală și viață profesională nu-și mai are locul. Poate o afișare completă a sinelui ne-ar face mai înțelegători unii față de alții, mai empatici.
2021 a venit cu o energie diferită. Cu toții am simțit că suntem la o petrecere de prea mult timp și am fost amabili unii cu alții, până ne-a venit taxiul. Gata cu obiceiurile de pandemie, înapoi la realitate. Deși voi mai lucra o perioadă din confortul dormitorului, probabil că nu va mai dura prea mult. Dar nu regret, că simt că m-am sălbăticit oleacă. Mă voi bucura de prezența oamenilor, probabil la o distanță decentă. Voi rămâne cu rutinele matinale, spus nu fără ezitări și bucuria momentului.
0 Comments