Voi credeți în prima impresie? În alea 5 secunde în care cineva te citește ca pe o carte deschisă, deși nu ai spus nimic încă. Sau chiar voi sunteți cei care îi citesc pe ceilalți? Credeți în intuiția proprie sau vă lăsați amăgiți de părerile celorlalți?
Am pus cam multe întrebări deodată, nu-i așa?
Voiam să lămuresc oarecum ceva despre mine. Eu cred în prima impresie – deocamdată din tabăra celor care îi citesc pe alții. Uneori nu-mi plac unii oameni. Din prima clipă când îi văd, fără să știu nimic despre ei dinainte. Ceva îmi spune că ei ascund ceva, că urmăresc doar profitul propriu. Simt eu că nu se merită să te apropii prea mult de ei. Și atunci păstrez distanța și chiar spune și altora că ceva… nu e de bine.
Prima dată mi s-a întâmplat prin clasa a 7a, când am cunoscut o fetișoară cam panaramă, deși aparent era ușă de biserică (chiar și frecventa biserica). Însă prietena comună nu a vrut să mă creadă că e ceva în neregulă cu respectiva și a pățit-o urât, mai ales că trăim într-o comunitate mică.
Deci, unii mă iau în seamă, alții nu. Sunt oricum unii… naivi rău de tot! Se încred chiori în oricine, își povestesc viața primului cunoscut și se ard rău. Mda, ei pică prost că au dat din casă cui nu trebuie, iar subsemnata trebuie să consoleze.
Acum, că tot suntem la început de an, ar trebui să începem să avem cu toții grijă în cine ne încredem. Un răvaș din plăcinta mamei spune ”Ai fi surprins să descoperi ce se află în spatele unor măști.” Nu zic să fim suspicioși în legătură cu toată lumea, dar ar fi mai bine să fim mai precauți.
0 Comments