Un copil conceput la începutul pandemiei se va naște săptămânile astea. Se fac 9 luni de când a apaărut coronavirus la noi în țară. Nouă luni de când ni s-a sugerat, întâi discret, apoi direct: lucrați de acasă.
Sunt digital marketer într-o corporație și în toată perioada asta mi-am păstrat jobul și salariul întreg, cu WFH – work from home/telemuncă. Sunt printre cei norocoși.
Deși, și norocul ăsta, nu-i la fel la toată lumea. Pentru cei mai introvertiți, cum sunt și eu, este bine. Pentru cei care au nevoie de interacțiune umană, este oribil. A fost bine în vară, toată lumea și-a satisfăcut nevoia de a se vedea live cu alți oameni.
Cum este munca de acasă – dificilă
Contează mult cum s-a reorganizat compania. Dacă încă sunt procesele create pentru lucru la birou, sigur apar frustrări. Nu prea merge să ții vechiul normal în noul context. În cealaltă extremă, tranziția la totul digital peste noapte i-a dat pe oameni peste cap. Ședințe video 7 ore din 8, întâlniri care puteau fi lămurite printr-un email. Asta a dus la epuizare pentru mulți.
În cazul meu, a fost un mix. A ajutat faptul că deja aveam o zi pe săptămână când lucram de acasă sau că lucrăm agile. Am reușit să ne reorganizăm rapid. Uneori cu prea multe call-uri, cu schimbări gestionate mai abrupt decât ar fi fost la birou, cu echipe unde nu am lucrat live niciodată. Cu nervi sau cu glume. Ajută că tragem cu toții în aceeași direcție.
Perioada asta de 9 luni ne-a mai adus pe toți la egalitate. Concedii similare, la neamuri sau prin țară. Tot gătit, tot netflix, tot aceleași griji. Plus că reacționăm similar la beneficiile sau lipsurile lucratului de acasă. Managerii ies din zona de control și-și dau seama că le e și lor bine.
Nu a fost simplu pentru nimeni, asta-i clar. Vedem cu ce rămânem după experiența asta. De fapt, vedem cu ce bune practici rămân angajatorii 🙂
0 Comments