Scriam ca am ramas singura acasa. Si bineinteles ca nu dadeam bani pe mancare, si nici nu ma chinuiam prea mult la acest aspect. Adica pentru 7 zile am mancat cas cu rosii, oua ochi, pepene cu paine, piersici, prune si mere, cozonac..si cam atata.

Insa in a 7a zi seara ma suna sor’mea:
“-Ce faci mai?
-Uite bine prin sat..
-Auzi, avem si noi o rugaminte la tine..
-Aaa?
-Ne faci si noua ceva de mancare pentru maine seara?
-Aaaa what?? poftim? sunteti siguri?
-Da ma, vezi si tu faci niste macaroane sau vezi poate e vreun pui pe la congelator, vorbesti cu mama. Si daca ai nevoie de ajutor o suni pe Miha.
-Hmmm…ok..daca va riscati..eu nu am nimic impotriva..”

Si a doua zi am cautat pe google reteta… mi s-a parut ceva relativ usor: o tava mare in care sa arunci niste condimente, rosii taiate cubulete, putina ceapa, putin usturoi, cativa cartofi si un pui.

Toate astea trebuiau lasate la cuptor vreo ora jumate. O ora jumate care mi s-a parut ca nu se mai termina. Radea Andreea de mine ca fac mancare. Insaaa, dupa cat’va timp ce fel mirosea in bucatarie.. pff te hraneai cu mirosul..adica aroma condimentelor a inundat camera si savurai pieptul de pui inspirand o data. Mi-a iesit ceva nemaipomenit si extraordinar de bun. Desi circumstantele au fost nefavorabile si opera mea nu a putut fi savurata proaspat gatita, ci dupa vreo 24 de ore, tot a fost laudata. Si sor’mea si Ionut au zis ca mi-a iesit bine..mai ales ca e prima data.

Proud of me..ca de obicei 😀

Share Button

1 Comment

personal blog & photo gallery | Mi s-a spulberat un vis · October 25, 2013 at 11:59 pm

[…] lungul timpului mi-am tot propus ca într-un viitor să gătesc. Când voi fi singură acasă. Când voi avea ceva mai mult decât o plită electrică de cămin. Când voi avea bucătăria mea. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.