Să începi un curs de înot când ai teamă de apă, nu pare a fi cea mai inteligentă idee. Însă pe termen lung îmi doresc să fac scuba-diving, să înot cu țestoasele sau chiar numai să fac stand up paddling fără a avea un morcov cu tot cu iepure și vânător în dos. Așa a apărut o experiență teribilă care se repetă weekend de weekend. Cursul de înot.

Trebuie să menționez, presiunea de a începe cursul a venit și din partea lui Bogdan, nepotul meu de 9 ani, care se aruncă fără teamă în apă și m-a tot întrebat când mergem la înot. După recomandările primite online și offline, am ales Swimming Team, care face cursuri de înot la Bazinul de la Dinamo. Abonamentul de 8 ședințe/lună costă 400 lei pentru mine și 250 lei pentru el. Am avut nevoie în plus de cască și ochelari, iar eu am ales ca o persoană responsabilă acest set.

Dat fiind acest context, iată-mă pe mine, singură într-un grup de copii cu vârsta maximă de 10 ani.

  • Sunt singura care mai înoată cu plută și baston de burete în jurul șoldurilor.
  • Este un efort cu care încă nu m-am obișnuit, acela de a da continuu din picioare.
  • Este dificil de a te concentra pe mișcare brațelor, brațele relaxate, să nu îi lovești pe ceilalți și să expiri sub apă.
  • Cu frica de apă a venit reținerea de a băga capul la fund în mod voluntar, pentru a învăța să expir sub apă și să deschid ochii.
  • Uit cum se respiră și trag apă pe nas.
  • Mă panichez foarte foarte ușor.

Nu sunt speriată de efortul fizic, știu că este singura metodă prin care pot vedea rezultate, este singura parte asupra căreia am control. În schimb, la componenta mentală din ecuație, e muuult mai greu de lucru. De aceea încerc să mă motivez prin planurile pe termen lung și prin feelingul pe care îl voi avea când voi putea sări de pe stânci direct în apă. Până atunci, mă bucur că instructorii au răbdare cu mine.

Mai e mult până departe:

Și vă rog, nu încercați să vă învățați copiii să înoate doar aruncându-i în apă, s-ar putea să rămână cu daune.

Video realizat cu GoPro Hero5 Session. Nu am inclus mai mult cadre deoarece nu vreau să pun pe net copiii dezbrăcați ai altora.

sursă foto

Share Button

2 Comments

Dmitri Gorobîc · March 11, 2017 at 6:53 pm

Cred că ar fi util să las acest comentariu.

Eu până la 24 de ani nu știam să înot și îmi era frică de adâncime. Dacă nu simțeam ceva solid sub picioare, mă panicam. Și mereu aveam impresia că am să mă duc la fund ca un topor.

Mi-am făcut totuși abonament la piscină (fără instructor, e și mult mai ieftin). La început înotam așa cum prindeam, important era să ajung la celălalt capăt de bazin fără să mă ating de fund. Pe parcurs analizam mișcările celor din jur și mai trăgeam cu colțul ochiului ce explică instructorul altor persoane, repetam după ei. Astfel am învățat să înot în diferite stiluri și încă învăț. Am învățat și să mă țin pe apă și am impresia că nu o să îmi fie frică dacă în largul mării nu voi ajunge cu picioarele la fund (și cu capul la suprafață bineînțeles). Mai ales că marea este sărată și te ține la suprafață mai bine decât apa din piscină. Urmează să aflu la vară.

    Gabriela · March 12, 2017 at 8:00 pm

    Mulțumesc că ți-ai împărtășit experiența! Am încercat metodă asta de a mă relaxa în apă la bazine și piscine, însă panica a fost prea mare ca să pot duce tot acest proces singură, de aceea m-am hotărât să apelez la instructori care să mă ajute pas cu pas. Felicitări că ai reușit astfel și să-mi spui la vară cum a fost la mare 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *