În acest an universitar mi-am propus să vizitez toate muzeele din București. Nu știu dacă-mi va reuși, dar voi profita de orice ocazie să îmi îndeplinesc planul.
Weekendul trecut am profitat că a venit o prietenă in vizită, și am mers la Muzeul Antipa. L-am mai vizitat în urmă cu vreo 10, într-o excursie cu clasa, însă nu mai țineam minte mare lucru.
Am petrecut 2h și jumătate hoinărind prin muzeu și am încheiat plimbarea cu un ceai la cafeneaua din dotare.
Pentru mine, acest muzeu este uimitor și este cel mai complex dintre cele pe care le-am vizitat până acum (recunosc că nu suficient de multe). Am aflat informații și am văzut informații din toate domeniile.
Am început cu animalele din țara noastră, am continuat cu cele din toată lumea. Am aflat că insectele reprezintă 80% din totalitatea vietăților!
Apoi am ajuns în lumea astronomiei, și stelelor și la un moment dat am ajuns sub o semi-sferă care reprezenta bolta cerească. Culorile treceau de la azurul dimineții la albastrul prânzului la plumburiul din timpul unei furtuni. Privește cerul, nu?
Apoi am ajuns și în sectorul ADN. Recunosc că partea aceasta a biologiei nu mi-a atras niciodată atenția, deci am trecut rapid peste cuvinte și am ajuns la vitrine. Acolo erau expuși embrioni de la diferite vietăți în diferite stadii de dezvoltare. Pe lângă pește, câine, broască și pui de găină, era și un copil. A fost, cum a spus cineva atunci This is freaking amazing! I’ve never seen something like that!
Am trecut peste partea aceasta și am ajuns într-un sector dedicat biologului Grigore Antipa, unde erau lucrurile lui: un bust, cărți, aparat foto, primul scaun rotativ de lemn pe care l-am văzut.
Am mai văzut și tot felul de minerale și bijuterii prețioase și semi-prețioase. Apoi am văzut reprezentații ale unor diferite culturi tribale.
Partea mea preferată din muzeu au fost scheletele de elefant, mamut, dinozaur. M-a dus instantaneu într-un muzeu din New York sau mai știu eu de unde, văzut printr-un film. Am stat ceva minute pe băncile de lângă, m-am uitat la exponate și mă simțeam într-un oraș mare, important, care are o groază de lucruri cu care se mândrește.
Circuitul nu este descris în ordinea în care l-am vizitat. Sinceră să fiu, nu mai țin minte ordinea și regret că nu am putut să fac mai multe poze prin care să vă povestesc mai multe. Uneori însă, cuvintele sunt de prisos, trebuie să vedeți cu ochii voștri pentru a vă convinge cât de minunat este acest loc.
*
În altă ordine de idei, după ce terminați turul, să vă odihniți la cafeneaua de la etaj, luminată direct de lumina soarelui prin tavanul de sticlă, unde chelnerii sunt drăguți, unde este muzică faină în surdină și unde mobilierul te face să te simți într-un loc aparte.
0 Comments