Umorul, ironia și sarcasmul sunt elemente greu de înțeles într-o societate în care ții să te faci plăcut, să nu superi vecinii, să nu discute rudele. Umorul românesc este simplu, popular, vorbim despre Bulă și toată lumea râde. Este ușor.
Ceea ce este cunoscut tuturor de pe mapamond drept acel umor britanic greu de înțeles, e doar un melanj între umor, ironie și sarcasm.
Cum spune și Ricky Gervais într-un articol vechi de 2 ani jumate:
We use it as liberally as prepositions in every day speech. We tease our friends. We use sarcasm as a shield and a weapon. We avoid sincerity until it’s absolutely necessary. We mercilessly take the piss out of people we like or dislike basically. And ourselves. This is very important. Our brashness and swagger is laden with equal portions of self-deprecation. This is our license to hand it out.
This can sometimes be perceived as nasty if the recipients aren’t used to it. It isn’t. It’s play fighting. It’s almost a sign of affection if we like you, and ego bursting if we don’t. You just have to know which one it is.
(…) I believe you should say what you mean. Be honest. No one should ever be offended by truth. That way you’ll never have to apologize.
Cred că asta rezumă motivația mea de a face o lucrare de licență despre această curioasă temă – umorul britanic în traducere. Cred că trebuia să mă nasc în Anglia. Astfel, oamenii din jurul meu nu s-ar mai fi blocat la comentariile mele aparent nesărate.
0 Comments