Supraestimarea

Nu se mai poate. Tre sa zic ca imi displac enorm persoanele care se supraestimeaza.

Gen unii baieti (UNII).. ai o stare super aiurea, te vede x-ulescu, si te ia la intrebari: “Da’ cine te-a suparat?” “Sper ca eu nu am facut nimic care sa te faca sa te simti aiurea”. WHAT?? Nu, io nu pun la suflet astea. Cine nu si-a dat seama pana acu’, este anuntat ca sunt ca miserupista, si starea mea nasoala e de cele mai multe ori influentata de vreme. Da, de vreme, daca e prea cald sau daca e innourat, ma simt aiurea.

Apoi, unii adulti care cred ei ca sunt foarte convingatori si ca tu ai facut ceva bun doar datorita lor. Gen, daca te apuci de strans bani, o faci pentru a invata sa-mi administrez finantele. Nuuuu, ii strangi sa-ti iei toale misto;)

Insa, ce m-a determinat pe mine sa scriu acest post, este diriga. Cu scuzele de rigoare, tre sa spun ca va supraestimati prea mult. Adica: io am scris din joaca o poezie (daca poate fi numita astfel), are titlul “Doar iluzii” si este pe undeva mai postata; am pus-o pe blogul clasei (Acadele dezamagite) si a citit-o diriga. Ei, se pare ca a ofensat-o puternic acea poezie, considerand ca este un atac la persoana ei. NU, nu este. Cuvintele alea sunt scrise intr-o seara de plictiseala. Cine nu intelege, sa fie sanatos, io nu ma leg la cap daca nu ma doare.

Cred ca am specificat inca o parte din nemultumirile mele. Este un bun mod de a ma descarca. I feel good 😀

-SE VREA ALTCEVA INSA POATE E LA FEL-