Dacă sunteți studenți, sigur-sigur știți de blogul Studentdinprovincie sau de pagina lor de facebook și sigur-sigur ați dat share la ceva măcar o dată.
Aceste post-it-uri au fost un adevărat fenomen pe facebook, au devenit virale în no-time, prin simplul motiv că sunt niște lucruri universal valabile care ni se întâmplă într-o măsură mai mare sau mai mică tuturor studenților din provincie, veniți în București (mai ales) sau în alte centre universitare.
Acum m-am gândit și eu la situație care mi se întâmplă mereu, dar nu știu cum aș putea să o comprim pentru a încăpea pe un post-it, așa că o povestesc aici:
De fiecare dată când vin de acasă se întâmplă ca ai mei să se întâlnească în gară cu foști colegi din liceu, actuali colegi de serviciu sau poate doar cunoștințe, care au și ei “un pachețel”, “o sacoșică” pentru copil. Niciodată nu am refuzat să iau, că doar nu le car în spate și când ajung la Gara de Nord aștept la locul meu să-și ia pachetul.
Însă, ce mă amuză cel mai tare la ai mei este că, atunci când îi sun să le spun că am ajuns bine, mă întreabă de respectivul copil: “și ai mai vorbit cu Ana/Ionuț/Radu/Bianca/etc.? cică e tot la Universitate, la Litere/Geografie/anything. cred că îi frumușel/frumușică, că seamănă cu maică’sa/taică’su” și tot așa vreo 2 minute. Și de fiecare dată stau și le explic că nici nu mai știu cum arată persoana respectivă, că a fost foarte aglomerat și nu am avut când să stau la povești și sa mă lase în pace. Răspuns: “păi trebuie să mai cunoști și tu lumea, mamă/tată!”
Părinții noștri sunt minunați și nu ne vor decât binele 🙂
0 Comments