Chiar e greu să fii adolescent în ziua de azi, cu toate așteptările astea create în jurul lor. Mi-a fost și mie greu, dar totuși parcă n-am simțit presiune prea mare. Sau m-au amețit bine ai mei.
1. Anul ăsta va fi mai dificil, cu testările/examenele/admiterea
Am auzit clișeele astea la părinții mei și ai prietenilor mei și apoi și la prietenii mei de atât de multe ori, încât o să mi se facă rău dacă mai aud vreodată așa ceva. Nimeni nu moare dintr-un test la școală, nu trebuie să se închid niciun copil în casă doar pentru că are un test.
2. Este imperios necesar să iei bacul și apoi să faci o facultate!
Mă termină bazaconia asta. Pe de-o parte vorbim despre necesitățile pieței muncii – se caută muncitori specializați – și pe de-altă parte creăm așteptările acelea pentru tineri să facă cât mai mult dpdv academic.
Sigur că unii părinți s-ar aștepta ca în urma investiției de +18 ani, copilul să aibă un ROI cât mai mare, dar e o investiție într-o resursă umană, adică imprevizibilă.
3. Trebuie neapărat să ai un super-job
Cumva legat de punctul anterior și așteptările pe care le creăm pentru ceilalți (în calitate de membri ai acestei societăți), trebuie să ai un job foarte șmecher, bine-plătit și cu beneficii incluse de la 22 de ani, dacă e posibil. Sigur că internetul poate transforma pe oricine în vedetă, deci s-a dus naibii principiul lui Andy Warhol cu cele 15 minute de faimă acum. Însă de ce trebuie să fii musai identificat cu un job, când acesta poate fi cumva integrat în viața și să nu fie nevoie să renunți la tine și pasiunile pe care le ai.
Spun pentru prima oară public că am o listă de locuri de muncă care nu mi-ar displăcea, listă care include și vatamn(iță), controlor CFR sau casieriță.
A venit toamna, a început școala. Spor la învățat să avem!
0 Comments