Sarea din România: ce avem, ce distrugem și ce pierdem

Sarea pare un lucru atât de banal încât abia îi acordăm atenție. E pe masă la fiecare masă, în fiecare bucătărie, în fiecare supermarket. Dar sarea românească are o poveste mult mai veche și mai complexă decât ne imaginăm, iar modul în care o tratăm acum spune ceva esențial despre cum ne raportăm la resursele noastre naturale și la turism.

De ce contează sarea românească

Zăcămintele de sare din România, mai ales cele din Transilvania, s-au format acum 13,5 milioane de ani, într-o mare tropicală cu adâncime redusă, care a lăsat în subteran straturi uriașe de sare. Exploatarea sării la noi are o istorie de peste 8.000 de ani, la Ocnele Mari, Târgu Ocna și Oituz, de pe vremea daco-romană. Cu alte cuvinte, vorbim despre una dintre cele mai vechi și mai continue activități umane de pe teritoriul țării.

Sarea de mină: ce o face specială și la ce o folosim azi

Sarea extrasă din mine nu e doar sarea de pe masă, într-un recipient mai rustic. E o sare veche de milioane de ani, formată într-un mediu închis, fără contact cu poluarea modernă, ceea ce îi dă o puritate structurală diferită de sarea de ocean. Chimic, ambele sunt în esență clorură de sodiu, dar sarea de mină păstrează un spectru mai larg de minerale (calciu, potasiu, magneziu) și nu trece prin procesul de evaporare deschisă care expune sarea de mare la microplastice și contaminanți industriali.

Asta nu înseamnă că sarea de mare e rea, ci doar că sarea de mină vine din altă poveste geologică și are alt profil. E sarea pe care o folosești atunci când vrei gust mai complex, când faci baie de sare, când respiri aerosoli în salină sau când un tratament de nămol are nevoie de o anumită compoziție.

În prezent, sarea de mină e folosită masiv în industrie, de la dezghețarea drumurilor și chimie, până la conservarea cărnii, tăbăcărie și textile, dar ce mă interesează pe mine e cum o putem folosi ca oameni obișnuiți, pentru sănătate, relaxare și experiențe.

Cum te bucuri de sare ca turist în România

Beneficiile sării nu sunt doar marketing. Haloterapia (terapia cu aerosoli de sare) e recunoscută pentru efecte asupra căilor respiratorii, ajută la reducerea inflamațiilor, are acțiune antibacteriană și e folosită în tratarea astmului, bronșitei, alergiilor și a unor afecțiuni de piele. Când stai câteva ore într-o salină, respiri un aer încărcat cu particule de sare care curță plămânii și te lasă, literalmente, cu senzația că respiri altfel. În București, au apărut saline artificiale unde părinții își duc copiii pentru terapie cu aerosoli (precum Terra Salin sau Flori de Sare). Nămolul terapeutic, format în lacurile sărate prin sedimentarea naturală a algelor și a crustaceelor, e folosit pentru reumatism, recuperare și afecțiuni ginecologice.

Vizitează salinele din România

Listă de saline deschise pentru vizite:

Salina Turda – cea mai spectaculoasă, cu lac subteran, roată panoramică și aer terapeutic. Deși e printre cele mai cunoscute global (chiar și Mr Beast a făcut un clip aici), întreținerea salinei lasă de dorit, nici măcar becurile arse nu sunt înlocuite, deși imaginile cu spectacolul vizual sunt extrem de populare.
Salina Cacica – în Bucovina, cu biserică subterană, loc de popas neașteptat.
Salina Târgu Ocna – cunoscută pentru aerosoli și pentru dimensiuni impresionante.
Salina Slănic Prahova – galerii uriașe, renovat recent, dar cu risc structural din ce în ce mai mare.
Ocna Mureș, Cojocna, Sic – saline mai mici, locale, cu potențial turistic încă neexploatat.
~~Salina Praid~~ – închisă pe perioadă nedeterminată grație profesionalismului Salrom.

Lacurile sărate și alte destinații de vizitat

Pe lângă plimbările în salină, poți face băi direct în lacurile sărate de la Sovata, Lacul Sărat, Amara, unde apa încălzită de soare și salinitatea ridicată te țin la suprafață și îți relaxează mușchii. Nămolul se aplică direct pe corp, se lasă să se usuce, apoi te speli în apa lacului. E un ritual vechi, tradițional, nu doar un tratament de spa modern. România are lacuri sărate mai puțin cunoscute, dar care merită atenție:

Lacul Ursu din Sovata – Sovata însăși e un nume încărcat de pop culture românesc – generații de cupluri au mers acolo în luna de miere, iar stațiunea a funcționat ani de zile ca sinonim pentru romantic și terapeutic laolaltă. Dincolo de romantism, lacul Ursu are o reputație medicală solidă: tratamente pentru fertilitate încă din 1910, nămol sapropelic peloidogen cu hormoni human-like (Estrogen și Progesteron), plus ape sărate care, în combinație cu balneoterapia și fitoterapia, aduc un plus de 10–15% la rata de succes a procedurilor de fertilizare in vitro sau inseminare intrauterină.
Lacul Sărat (Brăila) – chiar așa se cheamă, “Lacul Sărat”, o stațiune balneară veche de sute de ani, cu apă caldă rapid vara și nămol sapropelic.
Lacul Amara (Ialomița) – fost liman fluvial, cu apă bogată în sulfați și cloruri.
Sarata Monteoru (Buzău) – stațiune cu apă sărată și tratamente.
Techirghiol – nămol de mare și lac sărat, tradiție medicală solidă.
Ocnele Mari (Vâlcea) – vechi centru de extracție a sării, acum cu potențial turistic.
Lacul Sinoe, Lacul Negru, Lacul Toroc, Baia Verde, Lacul Brâncoveanu, Lacul Ocnița – lacuri sărate mai mici, cu potențial încă nevalorificat.

Alte produse pe bază de sare

De la saline și din zonele cu sare se pot cumpăra produse concrete: săruri de baie, săruri cu ierburi, cosmetice pe bază de sare și nămol, chiar și sare de bucătărie gândită ca produs de nișă. Ideal este să susții industria sării și să promovezi produsele locale mai departe, nu doar să faci o poză în salină.

Printre comercianți privați, am găsit deocamdată doar produsele Techir, pe bază de ingrediente precum apă salină și argilă din zona Techirgiol, și Sarea Baciului de la Solaris.

Dacă aveți magazin cu produse pe bază de sare, vă rog să le promovați în secțiunea de comentarii, mai jos.

De ce nu există turism mai dezvoltat în România legat de sare?

Aici intră partea care mă face să scriu acest articol. Societatea Națională a Sării – SALROM – este companie de stat și gestionează o resursă naturală uriașă. Rezultatul: dezastru la Praid, pericol iminent la Slănic, turism subdezvoltat, ba chiar evitat, sarea roz de himalaya (care de multe ori e sare normală colorată roz) este mult mai populară decât sarea locală, și așa mai departe. Astea le văd eu, la o căutare pe google, probabil că specialiștii ar găsi mult mai multe neajunsuri.

La Salina Praid, în mai 2025, infiltrațiile de apă din pârâul Corund au inundat orizonturile de exploatare și zona turistică. Corpul de Control al Primului-Ministru a constatat că SALROM a subevaluat constant riscul de inundare, nu l-a considerat pericol iminent, iar măsurile luate au fost ineficiente. Programele anuale de exploatare erau aprobate formal, fără reguli clare.

La Salina Slănic Prahova, situația e la fel de gravă, doar că dezastrul încă nu s-a produs. Expertize din 2021 arătau că salina are nevoie urgentă de consolidări, fisurile și infiltrațiile de apă cresc, iar riscul de prăbușire a galeriilor ar putea afecta tot orașul Slănic și cei peste 5.000 de locuitori. Din 2024, mai multe străzi din Slănic au început să se surpe. Vă spun de la firul ierbii de acolo că încă nu s-au luat măsuri, așteptăm dezastrul pentru câteva știri, nimeni vinovat, mai mulți oameni care suferă.

Ce fac alții și ce pierdem noi

Ca să înțelegem dimensiunea pierderii din punct de vedere turistic, e suficient să ne uităm la două exemple.

Hallstatt, Austria – un sat de sub 800 de locuitori, care primește peste un milion de turiști anual. Sarea e motorul: cele mai vechi mine de sare din lume, tururi subterane cu funicular, 43 de euro per tur, totul integrat într-o experiență culturală și economică care ține întreaga regiune în viață.

Wieliczka, Polonia – salina primește anual peste un milion de vizitatori. E monument UNESCO, tururi multiple (ruta clasică, ruta minerului), program extins, marketing internațional, venituri uriașe.

La noi, Turda face excepția care confirmă regula. Deși, la vizita mea din 2023 întreținerea nu era prioritizată, deci să vedem cât o să le mai meargă. Restul – Praid, Slănic, și potențial multe altele – sunt sub-utilizate, sub-investite sau, pur și simplu, lăsate să se degradeze sub ochii unei companii de stat care nu pare capabilă să le vadă valoarea turistică.

Ce se poate face și nu se face

Ideile nu sunt complicate, dar necesită voință și bani:

Consolidarea și deschiderea sigură a salinelor pentru turism, nu doar pentru exploatare industrială.
Tururi ghidate multiple: nu doar „intră și te plimbi”, ci trasee tematice: istorie, geologie, terapie, gastronomie (produse cu sare).
Lacuri sărate și nămol terapeutic integrate în oferte de wellness, cu cazare, tratamente, și pachete de weekend.
Produse locale cu sare: săruri cu ierburi, săruri de baie, cosmetice, suveniruri care să ducă povestea mai departe.
Promovare internațională – România are sarea, are salinele, are istoria. Ce nu are e strategia de a le vinde ca experiență.

Dacă cineva de la Salrom citește asta și vrea să facem treabă, să știți că eu sunt deschisă să lucrăm împreună și să facem campanii de promovare a sării. Dar facem treabă, nu vrăjeală politică.

Cum poți consuma mai multă sare românească (în sens bun)

Dacă vrei să susții această resursă, poți face lucruri concrete:

Vizitează salinele deschise – Turda, Cacica, Târgu Ocna, Ocna Sibiului. Cumpără bilet, ia un tur, stai câteva ore să respiri aerul acela.
Caută produse locale cu sare – de la săruri de baie până la conserve și produse cosmetice.
Mergi la lacurile sărate – și înțelege de ce nămolul ăla are valoare medicală, nu doar turistică.
Cere mai mult de la autorități – turismul pe sare trebuie să fie o prioritate, nu o anexă la exploatarea industrială.

Sarea din România e o resursă geologică uriașă, o istorie de mii de ani, un potențial turistic comparabil cu ce au Austria și Polonia, și o oportunitate de wellness pe care o lăsăm să se scufunde. Câtă vreme această resursă va fi gestionată fără o strategie reală pe termen lung, noi vom continua să pierdem bani, identitate și, literalmente, fundația sub picioarele noastre.