În şcoală şi la job m-am lovit deseori de critici. Şi le accept, pentru că ştiu că ceea ce fac nu este perfect şi caut moduri de îmbunătățire.
Sunt însă şi critici care mă demoralizează. De la “X a scris mai bine decât tine” la “rezultatele tale sunt de rahat” la “nu eşti bună de nimic”, eventual toate spuse cu public, mie mi se rupe filmul.
“Te-am criticat aşa de dur ca să te ambiționezi, că ştiu că poți mai mult”
Este pentru mine un mare bullshit. Nu îți pasă de mine şi de munca mea, doar vrei să îți dovedeşti autoritatea față de mine. Meh. Bine. Eu îmi bag picioarele şi nu fac nimic în plus pentru că oricum nu face diferența. Nu trăiesc pentru a-ți dovedi ție că pot fi un om mai bun, asta e doar pentru mine de văzut.
Data viitoare când te critică cineva, gândeşte-te: pot învăța ceva din critica aia? Dacă nu, skip it şi vezi-ți de viața ta. Dacă eşti atent/ă, o să vezi cum te vei trezi printre oameni care te ambiționează altfel şi-ți va fi mai bine 😉
1 Comment
Razvan Radulescu · September 26, 2017 at 5:34 pm
Pentru ca cineva sa critice trebuie ca altcineva sa faca ceva. Nu e nici rau nici bine. Unele critici chiar sunt constructive. Ba unele sunt constructive desi se vor distructive.
Motivarea nu isi are sensul. Iar motivarea asta cu ”pentru ca poti mai bine” e cea mai de cacao si nu stiu de ce, dar pare ca o folosec oamenii dupa ce au realizat ca au gresit dar nu vor sa isi ceara scuze.
Atata timp cat esti in tabara celor care fac e perfect.