S-a nimerit să fiu la Cluj-Napoca în perioada în care se desfășoară Transilvania International Film Festival și am ales câteva filme pe care să le văd. Plus câteva să le salvez pentru vizionări online mai târziu, că și timpul e limitat.

Recunosc că mi-a fost greu să mă uit pe program și să fac niște alegeri. Nu sunt extrem de familiarizată cu lumea filmului, așa că mi-am pus filtre pe date, apoi pe colecții (filmele cu mâncare sunt mereu binevenite) și apoi pe subiecte. În plus, am urmărit postările de la TIFF de pe social media și am cerut recomandări (mulțumesc Antonia, au fost binevenite).

Impresii generale

Tot orașul știe de TIFF, atmosfera generală este curioasă de eveniment, sunt mulți străini în vizită.

Nu trebuie să fii cinefil înrăit să te bucuri de TIFF. Am găsit informații simple, clare, despre fiecare categorie și film.

Sunt fotografi peste tot la locațiile legate de festival. Se face content non-stop.

Încă de la aeroport erau oameni care promovau festivalul. Am primit voucher la film din partea unui mim.

Sunt diverse instalații și activări de la branduri prin toată zona centrală, care contribuie la atmosfera de care am scris mai sus.


Tár

Lydia Tár: Don’t be so eager to be offended. The narcissism of small differences leads to the most boring kind of conformity.

Povestea unei dirijoare la Filarmonica din Berlin, care se află pe culmile succesului și pică de sus atunci când diverse scandaluri apar la suprafață concomitent. Deși referințele pot fi ceva mai nișate pentru cine nu este familiarizat cu muzica clasică (inclusiv eu), nu mi s-a părut foarte snob. Povestea era despre altceva, iar informațiile ofereau suport poveștii.

Mi-a plăcut pentru ideea că nu ar trebui să judecăm oamenii pentru atributele pe care le au – caucazian, afro-american, hetero, gay, evreu sau catolic. Ci pentru ce fac ei, ce creează, ce valori au.

Rolul dirijoarei este jucat de Cate Blanchett, care a interpret fabulos, schimba natural limba engleză cu germană și cânta la pian.

Încă o chestiune interesantă a fost că filmul a început cu credits și s-a încheiat cu prezentarea actorilor, invers decât se întâmplă de obicei. Mi s-a părut un salut atent la munca celor care nu apar în film.

Premii: Cea mai bună actriţă – Veneţia 2022, 6 nominalizări – Premiile Oscar, Cea mai bună actriţă – BAFTA 2023, Cea mai bună actriţă – Globurile de Aur

She Chef

Agnes este câștigătoarea unei competiții globale din lumea gastronomiei. Are 25 de ani și, după ce și-a făcut ucenicia la cel mai lăudat restaurant austriac, parcurge un itinerariu entuziasmant de-a lungul căruia învață de la cei mai buni profesioniști din lume pentru a-și dezvolta propriul limbaj gastronomic.

O urmărim în acest documentar cum parcurge acest drum, mai ales în contextul pandemiei din 2020, cum practică tehnici culinare și cum își găsește locul într-o bucătărie din Insulele Feroe.

Mi-a plăcut mult, mai ales că este un personaj feminin, că în ultima vreme pare că bucătăria este o lume a bărbaților. În plus, s-a dus timpul țipetelor și istericalelor chef-ului în bucătărie, lucrurile sunt mai mult pe organizare acum. Sau este impresia pe care mi-a lăsat-o mie.

Fără să-mi dau seama, am ajuns la filme cu femei protagoniste. Și așa am realizat pe pielea mea cât de importantă este reprezentarea, cât contează să te vizualizezi în povestea filmelor pe care le urmărești.


Am văzut doar 2 filme în cadrul festivalului, acum recuperez pe platforma online TIFF Unlimited. Vreau să văd și celelalte filme din categoria Film Food și filmele românești. Apoi poate mai ajung și la clasice. Mi se pare foarte util că alege cineva filme bune și le pune într-o platformă să fie la îndemână. Din nou, nu sunt vreo cinefilă, dar aș vrea să mă uit la ceva bun uneori și mă pierd în alegeri.


Între timp, am văzut online Stella. Un documentar despre Ghidul Michelin și cea mai bună pizza din lume, pe care o găsim la Napoli, și cum încă nu există o pizzerie cu stea michelin pe lumea asta. Așteptăm.

Acest film ne arată din nou pasiunea italienilor pentru ingredientele lor locale și pentru preparatele simple, dar pline de gust. Pentru că nu e un film doar pentru europeni, au comparat pizza italiană cu cea din New York și cum sunt ele diferite cultural.

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.