“sunt în pană de idei când mă uit în ochii ei” cântau cei de la hi-q în urmă cu multi ani. eu nu-s în pană de idei când mă uit în ochii lui. de fapt, faptul că m-aş uita în ochii cuiva nu mă influenţeazăchiar atât de mult încât să fiu în pană de idei.
bat câmpii, ştiu.
revenind, am atât de multe idei în cap şi totuşi nu am niciuna. sufăr de o lene acută, de care sigur m-am mai plâns pe aici, care mă cam opreşte să fac ceva. iar vremea din ultimele două zile este şi ea pentru.
aş vrea să fac atâtea! aveam în plan să fac o strângere de cărţi pentru copiii de la Munteni [în cadrul Lecturi urbane, însă se ocupă Victor de asta, cu ajutorul fundaţiei Dinu Patriciu. vreau să fac Lecturi urbane în Galaţi, însă sincer, mi-e teamă. şi că nu vine nimeni, şi de vreme. tot amân, până la primăvara cred… şi oarecum sper ca altora să le vină ideea.
am idei de fotografii, am prieteni care vin cu idei pentru fotografii, însă eu sunt o delăsătoare care amână de pe o zi pe alta. pentru ultima şedinţă foto, noroc de Andreea care mi-a spus “mâine după ore facem, da?” şi apoi a venit vremea urâtă, ne-am mişcat suficient de rapid.
vreau să fac mai multe la sală, vreau să mă bag la tricksuri, când plec de acasă sunt atât de hotărâtă, iar când ajung acolo mă moleşeşc şi nu mai fac nimic.
deci, idei sunt, voinţa nu. şi aşa cum Nietzsche spunea, doar cei cu voinţă de putere sunt importanţi, ceilalţi se adaptează la aceştia.
cunoaşteţi vreun remediu anti-lene?
0 Comments