Cum mai spuneam si alta data, eu fac cam tot ce vreau si ce imi place. Cred ca am avut noroc de sustinere financiara (nu exagerata, ci cu limita) si incredere in mine. Atat din partea celorlalti, cat si din partea mea. Cred ca cea mai importanta este cea pe care o am eu in mine.
Increderea in propria persoana este strans legata de atitudinea pozitiva, optimista.
O data, cand mergeam cu sor’mea cu tramvaiul, nu ne-am dat seama si am luat bilete prea putine. Ea, cum e mai sperioasa din fire si mai realista, sa facem ceva sa nu mergem asa, daca vine controlul? Eu, de parca as fi pus sarea in mare, am zis sa mergem asa. Sa avem incredere in noi, sa ne mentinem o karma pozitiva, ca nu patim nimic. Si nu s-a intamplat nimic.
Alta data eram la sala si ma chinuiam eu sa lucrez la mobilitate. Langa mine era baiatul sempaiului, Lucian (4 ani). Facea mai bine ca mine. I-am spus ca eu nu pot asa ca el. El mi-a raspuns : “Ba da poti. Puterea este in tine, aici (si mi-a aratat ca e in minte).” Cu o gandire optimista am reusit sa fac mai bine exercitiile respective. Ce a putut sa-mi spuna un copil de 4 ani m-a marcat.
Cea mai recenta intamplare este legata de Lecturi Urbane. Nu stiu cum se facea ca de fiecare data cand era in Bucuresti, eu nu aveam cum sa ajung. Asa ca m-am hotarat sa aduc L.U. aici. Unii prieteni mi-au spus la inceput ca nu voi putea face mare lucru, insa cu putin noroc (si cu ajutorul profei de romana) o sa fie. Vineri, 28 mai.
Care e concluzia? Ca noi ne alegem singuri drumul, ”suntem regizorii propriei noastre vieti” si totul tine de dorinta noastra de a reusi.
0 Comments