O fapta buna

Anul acesta, de 1 Iunie, am preferat sa nu dorm mult ca de obice, ci din contra, sa ma trezesc de dimineata si sa fac ceva dragut.

Adica, de dimineata am fost harnica: am fost voluntar la Fundatia SEMNAL, impreuna cu-colegele mele Creatza si Madolica. Aceasta fundatie a ajuns la a 4a editie de concursuri pentru copii de role, biciclete, triciclete si desene.
Nu am cuvinte sa descriu sentimentul pe care l-am avut cand am dat fiecarui copil participant o punguta cu ceva si acesta mi-a multumit sincer. Alti copii au plans cand i-am oprit, altii mai voiau, altii erau speriati ca le ofere un strain ceva. Sau au mai fost tigani care voiau degeaba pungulita cu dulciuri si cum sunt eu mai..generoasa (rasista) le-am dat multe altele de dulce.
De asemenea m-am imprietenit cu oameni noi, sinceri si foarte simpatici, de treaba, si ma bucur foarte mult ca i-am cunoscut.

Desi ma dureau obrajii de cat am zambit, desi am fost ametita la scoala, si m-am ametit mai mult apoi, si desi acum mi-e somn de nu ma vad, imi pare bine ca am facut tot ce am facut azi, si vorba aia “nu regreta ceea ce te-a facut odata sa zambesti”. Si apoi, faptul ca am fost asa de..ocupata, ma face sa cred ca nu traiesc dupa o zi pe alta (nu ma refer la partea financiara) si ca pot sa ma bucur de fiecare zi si ca nu o irosesc in van.

“Acum somn usor!”

Aaaa, si fotografii in zilele urmatoare, cand le primesc 😀

-SE VREA ALTCEVA INSA POATE E LA FEL-