Nu e nimic

Stăteam şi mă gândeam ce se întâmplă cu mine. Îmi puneam întrebări existenţiale cărora încă nu le-am răspuns. Deci, nu se întâmplă nimic?

~

Ieri a fost o zi grozavă, din viaţa la ţară. Veniră neamurile de la Bucureşti în provincie şi am muncit în grădină & livadă împreună. Fu un sentiment fain tare, de ‘împreună’.

~

Azi e urât afară şi, în plus, se aude că ninge în zilele următoare. Vine vine primăvaaaara!

~

EL îi plecat la Bucureşti cu semifinalele de la RAT şi-i duc dorul. Da’ trebuie să mă învăţ cu distanţa asta…

~

În ultimul timp m-am îndepărtat de unii prieteni. În ultimul timp mi s-au schimbat oarecum priorităţile şi implicit gândirea şi am realizat că mă leg la cap fără să mă doară. Aşa că am decis să ignor şi, uşor uşor, respectivii vor ieşi din viaţa mea. Mai bine să rămânem cu amintirile frumoase, nu? Oricum, am mai scris despre asta, nu mai dezvolt subiectul.

~

Se zvoneşte că dăm nuj’ce simulare pe la română, iar eu, ca mulţi alţi colegi, nu am învăţat eseurile şi nu am idee ce am să fac. Vaya con Dios, no?