Nu prea merg la lansări de carte, mereu este foarte aglomerat. S-a întâmplat însă ca “cel mai rapid roman din lume” să fie scris în liniște și pace de 53 de oameni, printre care și un profesor foarte șmecher de la facultate și să fie tipărit în doar 150 de exemplare. Se pare că este record mondial pentru cel mai rapid roman din lume.
Acum dincolo de cele 9 ore 5 minute și 8 secunde…
Am citit romanul ieri, pe trenul IR București-Iași. Am sperat ca statutul de cel mai rapid să influențeze cumva călătoria mea și să nu am mare întârziere. Nu a avut deloc.
Eram super încântată de el, citisem câteva fragmente pe net și chiar mă prinseseră. Și când mă gândesc că profu’ de literatură îmi spusese crezi că e bun de ceva? Păi.. romanul e foarte mișto, foarte bucureștean*. M-am regăsit în atââât de multe secvențe. De la pâinea Pave, pe care eu o cumpăr din Orhideea, n-am niciun Mega pe-aproape, la Piața Gorjului, care îmi era atât de cunoscută în urmă cu jumătate de an și la Opera prin fața căreia trec în fiecare zi.
Nu știu dacă ar putea fi apreciat de outsideri. Mai ales dacă mă gândesc la ardelenii vestiți prin calmul lor, ei să întâlnească o asemenea agitație și atâtea înjurături la colț de stradă. Pentru că în București ești pregătit oricând să înjuri, fie că ești mamă, florăreasă, taximetrist sau corporatist. Oricât de zen ai fi, chiar dacă ai ieși împăcat dintr-o biserică, tot ajungi să te enervezi când o cioară fumată te dă cu noroc, un câine maidanez te latră, un aurolac se dă la tine și un taximetrist te stropește din cap până-n picioare, toți în același timp.
Partea mea preferată din carte se intitulează La cioara fumată. Habar n-am de cine este scrisă. Da’ îmi place mult viziunea ciorii, detașată de umanitate, asupra oamenilor, în care parcă se oglindește dorința primară a tuturor oamenilor – nevoia de hrană. Pentru că, în fond și la urma urmei, toți vrem să mâncăm ceva – chiftele sau taboulleh, după nevoile fiecăruia.
În concluzie…
Moș Crăciun & co. a fost scrisă de 53 de oameni diferiți. De 53 de artiști. Știm cu toții cât de egoiști, inumani, răutăcioși* sunt artiștii. Și e uimitor cum în final, a ieșit ceva destul de compact. Un roman cu plot, cu story*, o poveste de Crăciun pentru adulți*. O fi un miracol al Crăciunului.
—
0 Comments