Cobor la metrou. Un val de căldură mă inundă. Ah, parcă mi se mai dezmorțesc degetele. E ceva lume pe peron, oare când ajunge metroul?
Și atunci mă lovește! Stau între două panouri pe care scrie când vine următorul tren și eu nu înțeleg nimic. Adică, văd Anghel Saligny, dar asta probabil pentru că știu deja direcția. Din păcate, nu văd și ce-i mai important – ora!
În ultimul an am mai purtat ochelari, dar nu eram obligată să-i port încontinuu. Acum însă, cred că i-am pierdut pe la facultate, că nu mai dau de ei. Și, s-ar putea să fiu nevoită să îmi fac alții, că e nevoie mare.
Între timp, mai mănânc niște morcov și poate se mai reduce din miopie.
0 Comments