Din când în când, mă apuc cu entuziasm de câte un nou obicei sau o nouă pasiune. Mă ține cât mă ține, apoi trec la următorul. Citind la Cristina despre planul ei de a-și face un obicei din a alerga zilnic, mi-am amintit de obiceiurile mele.
Am citit despre obiceiuri și rutine. Am testat metode și tactici. Îmi ies o perioadă. Mă motivez în diverse feluri:
- 1 > 0 – fac minimul activității, decât să nu fac nimic. Nu citesc o carte pe seară, citesc 10 pagini și tot e bine.
- Amână motivul procrastinării. Dorm mâine mai mult, azi mă trezesc și fac mișcare.
- Dacă nu-mi iese azi, nu anulez tot efortul, mâine continui obiceiul.
- Mi-am făcut un tatuaj despre dezvoltare continuă și-mi atrag atenția că sunt o ipocrită să-mi pun aia pe piele fără să acționez în aceeași direcție.
- Mă vizualizez cum aș vrea să fiu la 40 de ani și lucrez pentru modelul de om care mi-ar plăcea să fiu.
DOAR CĂ știu că funcționează, așa că amân 🙂 mi-am găsit întrerupătoarele la care reacționez, așa că nu mă grăbesc să le folosesc.
Din ce motiv? Probabil pentru că încă nu am un scop mai mare către care tind. Nu știu de multe ori ce vreau, așa că mă împart în multe direcți. Mă auto-sabotez. Am un FOMO pentru viață și nu reușesc să mă țin de un lucru până când e oarecum complet.
Noua mea curiozitate este să învăț albaneza, motivată de piesa asta pe care o ascult pe repeat.
0 Comments