Acest martie 2016 a fost cea mai pretențioasă și extenuantă lună după multă vreme și încă nu s-a terminat 🙂 Am scris mai mult pe fugă, am fost neutră în opinii și parcă am uitat de o parte din mine.
Trec printr-o altă criză de identitate, am impresia că mă identific tot mai mult cu jobul și nu mi se pare normal. Sunt mai mult decât un loc de muncă și nu trebuie să uit de micile plăceri ale vieții – un concert CTC+Krem+Iv cel Naiv, o piesă de teatru la TNB, un aperol cu prietenii bloggeri la Blue Fig.
Îmi iubesc jobul și mă simt mai mult de cât norocoasă ca prima mea slujbă adevărată să incorporeze toate componentele profesionale care mă atrag – marketing&comunicare, evenimente, spațiul slav. Cu toate acestea, este obositor. Iar treaba aceea cu găsește-ți pasiunea și nu va trebui să muncești în viața ta e un mare bullshit. Munca e muncă, e obositoare și extenuantă și din când în când vrei să-ți iei lumea în cap. E greu s-o faci pe-adultul.
Cum voi face în câteva zile: plec în citybreak la Amsterdam. Sunt puțin îngrijorată de atacurile din ultima perioadă, dar tot ce pot face e să le arăt teroriștilor că împotriva mea nu au câștigat nimic. Îi voi primi cu brațele deschise și-i voi îmbrățișa moldovenește.
Când mă voi întoarce cu mintea limpede voi începe să scriu serios la disertație. Tema ei – Metode de promovare în învățământul universitar – e un subiect care mă pasionează foarte mult, dar nu găsesc liniștea mentală să mă ocup serios de ea. Și treabă de mântuială nu fac.
Apoi poate fac și strategia pentru video-blog. Aș vrea să vă povestesc mai multe despre ce fac, de asta am pus și fereastra cu abonare la newsletter. Nu reușesc să scriu mereu ce aflu, iar pe facebook mi-e teamă că se pierd informațiile. Ah, poți să vezi ce mai fac și pe snapchat, acolo postez tot mai des.
0 Comments