Mereu mi-a fost teamă să nu ajungă să fiu asociată cu un singur lucru – fata lui X, elevă acolo, studentă dincolo, voluntar acolo, angajată dincolo. De aceea am căutat să fac zeci de lucruri din domenii destul de diferite (și totuși care se leagă).
Acum 2 ani, începusem un soi de job mai serios, eram profesoară de engleză, part-time. Pentru acest job, începusem să port haine cât mai serioase și fancy. Când ajungeam la cursuri, toată lumea știa că fusesem pe la școală înainte. Vorbeam oricum numai despre copiii mei și cât de isteți sunt ei.
Acum lucrez pe bune, cu contract în regulă și cu o atitudine ușor diferită. Îmi place la nebunie ce fac aici, lucrez cu o super echipă și chiar simt că facem niște lucruri bune. Însă, nu vreau ca asta să fie singura constantă din viața mea (deși începe să). Nu-mi place că ai mei mă întreabă mereu cum a fost la muncă?, pentru că mai fac și alte lucruri pe lângă asta. Măcar de-ar fi și doar masteratul pe lângă, și tot ar fi de ajuns.
Se spune că generația asta a noastră, Z sau Millenials, este cu totul diferită. Nu vrem să avem o super carieră, dacă asta presupune să renunțăm la viața noastră personală. Căutăm companii cu ale căror valori să ne potrivim, nu să fie invers – să asimilăm valorile companiei ca și cum ar fi ale noastre.
Eu cred că problema asta o au mai degrabă tinerii care au trecut printr-o experiență de voluntariat pe undeva. Oamenii care mișunau prin tot orașul cât era ziua de lungă și noaptea de scurtă. Cei care nu apucau să termine bine ceva, că trebuiau să se apuce de altceva. Cei cărora le este greu să stea locului 8-9 ore la un birou. Mie mi-a fost greu să stau locului la birou. M-am obișnuit cu asta pentru că rar merg direct acasă după program. Cu toate acestea, lucrurile bune se leagă, iar atunci când lucrezi acolo unde te simți bine cu ceea ce faci și cu echipa ta, reușești să te obișnuiești.
sursă foto – fotolia
0 Comments