în maşină

mama: gata, de-acuma trebuie să mai termini cu ieşirile, să te-apuci serios de-nvăţat, să..
eu : da mama, ştiu şi eu ce am de făcut şi ce mă aşteaptă
mama: păi da, mamă, trebuie să fii conştientă că urmează o perioadă dificilă şi..
eu: da măi, am înţeles, nu mă mai bate atâta la cap!

în bucătărie, 20 de minute mai târziu

tata: sper că-ţi dai seama că de-acu’ mai slăbuţ cu prostiile şi te-apuci de învăţat serios
eu: aoleu, începi şi tu?!
mama: da… asta îi spuneam şi eu în maşină…
tata: păi trebuie să fii conştientă că trebuie să te apuci serios de invăţat, să iei examenele alea..
mama: …că trebuie să te realizezi şi tu..
tata: ..să fii şi tu fată serioasă
eu: da’ lăsaţi-mă măi că ştiu şi eu ce-am de făcut!

Niciodată nu voi înţelege de ce părinţii se crizează atât de mult în preajma evenimentelor de genul. Aşa au făcut şi acum 4 ani, acum istoria se repetă. Unde-i încrederea care se presupune că o au?

Şi da, ştiu şi eu preabine ce am de făcut, ce mă aşteaptă. Ce-i drept stresul legat de ce va urma este mult inferior stresului datorat părinţilor mei îngrijoraţi de soarta odorului lor.

merci de idee @DanCeausescu

Share Button

1 Comment

me · January 8, 2011 at 3:09 pm

🙂 🙂 🙂

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.