De când am cursul de marketing digital – de fapt de când am curs cu prof. Ciochină – am început să mă uit mai atent la cum obiceiurile din online ale brandurilor sau ale consumatorilor se transpun și în offline. Până acum am surpins două lucruri importante de menționat:
1. Instituțiile publice trebuie să învețe să asculte nevoile oamenilor. sau să le anticipeze.
Dacă ați urmărit puțin relația dintre branduri și consumatori, sigur ați observat cum cele dintâi au început să plece urechea cât mai mult la ce-ți doresc clienții, ba mai fac câte o surpriză simpatică (prin real time marketing, de exemplu), ba mai adaptează produsele la sugestiile acestuia. Guess what, în urma protestelor din ultima perioadă, instituțiile statului trebuie să ia lecții de la branduri și să învețe cum să-i asculte pe cetățeni și cum să se adapteze la cerințele lor. Cool, nu-i așa? Să vedem dacă le și iese. Poate migrează dintre specialiștii domeniului privat în domeniul public și reușesc să facă minuni.
2. Cumpărătorii nu mai suportă magazinele înghesuite
Ați observat probabil că site-urile sunt tot mai aerisite, astfel încât consumatorul să fie atent la produsul central (includem bloguri, site-uri de prezentare, magazine online). Ei bine, în weekend am fost acasă la Tecuci și am observat la sorămea (consumator normal) că nu mai suportă magazinele învechite, pline de marfă din ultimele 4 sezoane de pe strada mare. Ce-i drept, putem spune și că mallurile mari și luminoase au pus în umbră la propriu magazinele mici și înghesuite. Însă se vor învăța oare magazinele mici din provincie să se adapteze noilor nevoi?
Aceasta este prima parte, mai am câteva idei de împărțit. Până atunci, sunt curioasă de părerea voastră.
3 Comments
Beatrice · November 12, 2015 at 10:41 am
În esență, ai dreptate, am doar câteva observații:
– magazinele mici din provincie sunt, încă, foarte bine ancorate în realitățile comunității în care se află. Obiceiurile consumatorilor nu sunt aceleași și este normal că un locuitor al capitalei, cu acces la nenumărate mall-uri, să aibă alte așteptări. Însă locuitorii din provincie suportă destul de bine magazinele aglomerate, cu oferte „pentru toate buzunarele”. Da, poate nu le suportă pe cele cu marfă așezată alandala sau cu mirosuri ciudate de plastic/cauciuc/chinezării, dar nici aici n-aș fi așa de sigură. Și apoi, există oameni cărora chiar le plac magazinele cu aer vechi, gen bazar. Nu poți face generalizări doar pornind de la obiceiurile de cumpărare ale câtorva persoane din jurul tău.
– când te referi la instituțiile publice, e bine să fii un pic mai specifică, pentru că sunt de multe tipuri, toate diferite între ele ca formă de organizare și oferă „servicii” solicitate de „clienți”, fiindcă așa cer legile țării. Cred că una dintre cerințele care ar putea suferi îmbunătățiri este atitudinea angajaților față de clienți, dar și aici aspectele sunt discutabile, dacă ne raportăm și la atitudinea clienților față de angajați. În plus, pentru instituțiile publice este mult mai greu să „anticipeze” nevoile oamenilor, pentru că funcționarea lor este reglementată de niște acte normative, care sunt emise de guvern, aprobate sau nu de parlament și promulgate de președinte, apoi publicate în M.O., dar sunt sigură că astea le știai și tu. Așa că de „surprize plăcute” nu prea văd cum să fie vorba; poate doar la calculul taxelor și impozitelor locale! De analiza de nevoi pentru instituțiile publice se ocupă departamente specializate în cadrul ministerelor și culmea e că acolo nu sunt numai oameni trecuți de prima tinerețe.
– e o idee bună să mai treacă oameni din privat în sectorul public, dar nu știu câți ar accepta, în condițiile în care le este bine acolo unde se află. Te-ai gândit la un Internship într-o instituție publică, mai ales că studiezi la SNSPA?
Gabriela · November 12, 2015 at 2:02 pm
Merci de lungul feedback! 😀
Pe rând:
– în provincie au început să apară tot mai multe magazine de genul takko, care ‘fură’ din clienții antreprenorului local și astfel ajung multe magazine să nu mai aibă clienți – comparativ cu o duminică dimineața din anii trecuți, magazinele stradale locale erau practic goale.
– să o luăm și altfel: programul de lucru ale instituțiilor coincide cu cel al angajaților din privat, acesta ar putea fi adaptat. cetățenii devin tot mai atenți la ce se întâmplă cu banii lor, așa că instituțiile sunt nevoite să aibă mai mare grijă cum distribuie banii.
– deși nu cred că are importanță că sunt studentă la SNSPA, că până la urmă tot UniBuc m-a format, sigur că mi-ar plăcea la un moment dat chiar să lucrez într-o instituție publică, nu să fac doar un internship.
Beatrice · November 13, 2015 at 3:29 pm
You’re wellcome! 😀 Știu că postările lungi sunt obositoare, dar nu m-am putut abține! 😀
Pe rând, din nou:
– magazinele gen Takko au apărut în provincie doar în orașele mai măricele, cele medii și mici au cel mult un Lidl, în care nu întotdeauna prețurile sunt cele mai convenabile, așa că au loc (e drept, nu chiar lângă Lidl) și alți comercianți locali; astea ți le spun prin prisma unui locuitor și comerciant local. Cred că amenințarea mai mare, pe partea mărfurilor industriale, vine dinspre comerțul on-line, care este practicat de firme chiar „de apartament”, care prin diverse relații au ajuns să fie distribuitori de produse importate și, neavând cheltuieli cu chirii, utilități, salarii ș. a. prea mari de acoperit, își permit să stabilească prețuri „fără concurență”.
– din nou, nu știu ce înțelegi prin „instituții”, mă gândesc că de interes public. Desigur că programul unora dintre ele coincide cu cele din privat, în principiu în intervalul orar de maximă eficiență fizică și psihică a angajatului. Deși, repet, între instituții sunt diferențe foarte mari, ca urmare a specificității activității. Dar cred că fiecare instituție își stabilește programul în funcție de necesitățile și posibilitățile proprii, respectând și toaaate reglementările legate de s.s.m., p.s.i., dreptul muncii etc., că nici băncile, de ex., nu-și fac programul după cum are timp clientul să vină să-și achite rata și nici medicul nu-și stabilește programul din cabinetul privat după cum consideră pacientul că poate veni la control.
-să crezi că cetățenii devin mai atenți la cum se cheltuiește banul public e o iluzie. Cetățenii au doar impresia că sunt mai atenți, în realitate cei ce știu cum să tragă sforile o vor face în continuare. Sugestia de Internship era pentru a vedea cum funcționează „din interior” o instituție publică și, eventual, de a-ți face o idee despre cum e cu „banul public”. Ca apoi să poți decide spre ce să te orientezi!