se dă o tipă deşteaptă. gen cea mai deşteaptă din curtea şcolii. tipa asta, se plânge că-colegii nu o înţeleg, că se poartă urât cu ea.
colegii au priceput că tipa era deşteaptă, mai deşteaptă ca ei. însă pe ei nu îi interesa, voiau doar să aibă note rezonabile, săia bacu’ şi să-şi ia zboru’ din târgul în care s-au născut&au crescut. în rest, noi să fim sănătoşi.
însă, când tipa se bagă în cel mai urât fel peste tine, la ore, cum să reacţionezi. da, mai sunt intervenţii ale colegilor, însă care se pierd pe parcurs. mai ales dacă eşti ascultat şi nu ai notă. da’ când tipa se bagă peste tine, când spune ce ai spus şi tu, în cuvinte mai pompoase, iar tu vrei notă, cum să reacţionezi? să-i pupi picioarele că nu mai pupi tu notă bună? şi ceilalţi îţi spun, mai subtil, mai direct, să încetezi, da’ tu o ţii tot pe-a ta, no, ghinionul tău.
era o vorbă: roata se întoarce. iar dacă tu, dragă copil-prodigy, ai un comportament ostil faţă de noi, muritorii de rând, care nu pot aspira la statutul tău de supra-om, noi, mediocrii, nu putem reacţiona altfel decât o facem: prin glume şi comentarii. că aşa suntem noi, mai uşori la minte decât alţii.
restul e can-can.
0 Comments